El ştie ce este întuneric şi la El locuieşte lumina (Daniel 2.22)
- Mamă, mamă, strigă fiica chiar la miezul nopţii. Mi-e frică, vino repede!
Si mama merse împleticindu-se pe hol spre camera fetei, înăbuşind un căscat.
- Am avut un vis îngrozitor, în dulap se află un monstru !
- Nu este nimic, spuse mama, deschizînd uşile dulapului pentru a-şi convinge fiica ce tremura de spaimă.
- Mi-e teamă de întuneric scumpa mea mămică!
- Cînd îţi este teamă, roagă-te Lui Dumnezeu şi El îţi va purta de grijă , spune-I cît eşti de înfricoşată !
- Bine, mamă!
Următoarea noapte, după această discuţie cu fiica mea, m-am trezit în jurul orei 12. Casa era plină de linişte, fiica mea nu striga, dar nu puteam înţelege de ce totuşi m-am trezit.
Am coborît din pat, m-am strecurat pe hol şi m-am oprit la uşa camerei ei.
- Eşti trează, draga mea?- am întrebat încet.
- Da, mamă! o aud răspunzîndu-mi. Rugăciunea mea a lucrat. Am visat din nou urît dar nu te-am mai strigat ci L-am rugat pe Domnul Isus să te trimeată El la mine. Şi aşa a făcut.