Din ochii înlăcrimaţi


E minunat când Domnul lucră,
Şi-n casa ta şi-a celui necăjit,
Când simţi că eşti lovit cu ură,
Şi ochii-ţi plâng atâta de zdrobiţi.

Tu poţi vedea atunci o rază caldă,
Cum ea..., te mângâie-n dureri,
Căci este-ntinsă o Mână blândă,
Să-ţi şteargă-a tale multe întristări.

Să ştii, e Mâna Celui care te iubeşte,
O..., tu suflet trist şi-atât de prăbuşit,
În rugăciune, Isus cu Tatăl Se uneşte,
Şi-n glas fierbinte, pentru tine va mijloci.

În lacrimi..., ce îţi curg acum şiroaie,
Tu vino, mulţumeşte-I Celui Sfânt,
Cu inima-n durere şi plină de văpaie,
Ascultă-I tu..., al Său Mare Cuvânt.

Tu, ştii ce mult Isus, te ocroteşte,
Acela Care-I Fiu de Dumnezeu.
El de necaz, mereu te izbăveşte,
Şi îţi spală tot ce-ţi este greu.

Întristarea ştii că-i doar o clipă,
Când stai lipit de bunul Dumnezeu,
De Îl asculţi..., şi eşti în glas smerită,
Şi faci necontenit, doar voia Lui.