"Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile lor. Caci cine isi iubeste nevasta, se iubeste pe sine insus"(Ees.5:28).


Biserica in general, si credinciosul in particular, nu vor fi fara pata si fara zbarcitura pana nu vor ajunge in glorie. Din acest verset ca si din cel dinaintea lui, noi putem observa ca glorificarea Bisericii este planuita sa se intample in viitor, dupa ce are loc sfintirea ei, caci numai acei care se sfintesc acum vor fi glorificati atunci. "Tot asa trebuie sa-si iubeasca barbatii nevestele ca pe trupurile lor". Sotia fiind facuta una cu sotul ei, constituie un argument de ce el trebuie sa o iubeasca cu o afectiune asa de cordiala si arzatoare, cu care se iubeste pe sine. Pentru ca nici un om care este in toate facultatile sale nu s-a urat vreodata pe sine, nici chiar cei cu deformitati sau imperfectiuni de vreun fel oarecare. Ci, orice om isi hraneste si ingrijeste cu drag trupul si este plin de initiativa cand este vorba sa-si asigure lucrurile care ii convine si sunt bune, mancare si imbracaminte, adapost si ocrotire.

"Ca si Hristos Biserica", inseamna ca, asa cum Domnul hraneste si se ingrijeste de Biserica, si-i asigura toate lucrurile pe care El le vede necesare si bune pentru ea, si cu tot ce contribuie la fericirea si binele ei vesnic. Apostolul Pave adauga: "Pentru ca noi suntem madulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui si os din oasele Lui" (v.30). El foloseste acest argument ca si o motivatie pentru care Hristos hraneste si ingrijeste de Biserica Sa, pentru ca toti care apartin ei sunt madulare ale trupului lui Hristos, nu in realitate, ci cum s-ar spune, trupului Lui mistic, simbolic. Tot harul si toata slava pe care Biserica o are sunt de la Hristos, asa cum si Eva a fost luata din barbat. Dar, dupa cum observam, ca sa exprime complexitatea unui trup o face prin enumerarea catorva parti din el, carne si oase, ca noi sa putem intelege insemnatatea faptului ca suntem madulare ale trupului lui Hristos. Din aceasta cauza, pentru ca sotul si sotia devin una, prin casatorie, barbatul isi va lasa pe tatal si pe mama sa si se va lipi de nevasta-sa. Aici Pavel citeaza cuvintele lui Adam, cand Eva i-a fost data ca ajutor potrivit (Gen.2:24).

Nu trebuie sa intelegem prin aceasta ca obligatia unui barbat fata de rudele lui este anulata dupa casatorie, ci numai ca relatia lui cu sotia lui este preferata mai pe sus de celelalte, pentru ca este o unire mai intima intre acestia doi decat cu oricare dintre ceilalti si pentru care omul mai degraba isi lasa pe tata si pe mama, dar nu pe sotia lui. Si ei vor fi un singur trup. Aceasta este un mare mister. De aceea barbatul poate si trebuie sa-si iubeasca nevasta ca pe sine.

Am ajuns sa cunoastem acest mister al unirii intr-un singur trup? (Se aplica numai celor casatoriti)Iubesti sau te simti iubita asa cum Hristos iubeste Biserica?