"Si chiar daca va trebui sa fiu turnat ca o jertfa de bautura peste jertfa si slujba credintei voastre, eu ma bucur si ma bucur cu voi toti" (Filipeni 2:17).



Evanghelia este numita Cuvantul vietii din cauza ca ea reveleaza si ne propune viata vesnica prin Isus Hristos. Viata si nemurirea ne-au fost aduse la lumina prin Evanghelie (2 Tim. 1:10). Este de datoria noastra nu numai sa ne tinem de Cuvantul vietii, ci sa-l si facem sa inainteze, nu numai pentru beneficiul nostru dar si pentru beneficiul altora. Sa-l tinem sus, asa cum un sfesnic sustine lumanarea si face ca lumina sa fie vazuta de cei din jur.

Cand apostolul Pavel spune ca se va bucura "in ziua lui Hristos", o va face nu numai pentru statornicia credintei lor, dar si pentru utilitatea lor in lume. El voia ca ei sa stie ca stradaniile lui au fost bine repartizate si ca el nu a alergat si nu s-a ostenit in zadar.

1. Lucrarea de slujire necesita punerea in slujba a intregii fiinte: tot ce este in noi este destul de putin pentru a fi angajat de ea, daca ne gandim la complexitatea, la maretia, la amploarea si la necesitatea slujirii lui Dumnezeu pentru largirea Imparatiei Lui. Stim ca alergarea denota forta si vigoare si o sfortare continua de a merge inainte. Munca denota o sarguinta constanta si eforturile umane nu sunt de ajuns fara sprijinul Duhului Sfant.

2. Este o mare bucurie pentru slujitori cand ei realizeaza ca nu au alergat si nu au muncit in zadar si aceasta va fi bucuria lor in ziua cand vor fi cu Hristos, si cei convertiti prin osteneala lor vor fi cununa lor. "Caci cine este, in adevar, nadejdea sau bucuria, sau cununa noastra de slava? Nu sunteti voi inaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteti slava si bucuria noastra" (1Tes. 2:19-20).

Pavel nu numai ca a alergat si s-a ostenit pentru ei cu satisfactie, dar el arata ca era gata sa sufere pentru binele lor (v.17). El se considera pe sine a fi fericit daca putea sa promoveze reputatia lui Hristos, edificarea Bisericii si binele sufletelor, chiar daca aceasta ar fi insemnat a-si pune viata in joc. El a putut bucuros fi pus ca o jertfa de bautura pe jertfele lor, pentru a sluji credintei alesilor lui Dumnezeu. Putea Pavel sa creada ca se merita sa-si dea sangele lui in serviciul Bisericii si am putea noi crede ca este prea mult sa suferim putin pentru ea? Nu este munca noastra atat de valoroasa ca sa credem ca se merita sa ne dam viata pentru ea?

"Acum sunt gata ca sa fiu turnat ca o jertfa" a putut spune Pavel. El era bucuros ca sa sigileze invatatura lui cu sangele lui. "Tot asa si voi, bucurati-va impreuna cu mine" (v.18). Este voia lui Dumnezeu ca adevaratii crestini sa se bucure. Aceia care sunt fericiti sa aiba slujitori buni au motiv in plus sa se bucure cu ei. Daca slujitorii lui Dumnezeu iubesc pe oameni si au bunavointa sa se cheltuie si sa fie consumati pentru binele lor, oamenii au un motiv in plus sa iubeasca pe pastor si sa se bucure impreuna.

Sunt gata sa mor pentru ceea ce cred? Am o asa dragoste de frati incat pot sa-mi dau viata de dragul lor, daca trebuie?