"Caci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie sa fie fara prihana; nu incapatanat, nici manios, nici dedat la vin, nici bataus, nici lacom de castig marsav" (Tit 1:7).



In primul capitol al acestei epistole, dupa introducere, Pavel arata scopul cu care o scrie si apoi felul cum Tit trebuia sa urmareasca sa-si duca la indeplinire slujba lui fata de Biserica lui Dumnezeu si fata de slujitorii, conlucratorii lui. Se pare ca lucrurile nu ramasese in randuiala in Creta cu ocazia lui acolo si acum Pavel il comisioneaza pe Tit sa puna in randuiala ce mai ramane de randuit si sa aseze prezbiteri in fiecare cetate, care sa continue lucrarea. Pavel ii "porunceste" (v.5) lui Tit ce are de facut in Creta si iata care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un prezbiter.

1. In general, "fara prihana", nu absolut fara greseala, pentru ca nu este nimeni, "care traieste si nu pacatuieste". Domnul Isus a fost singurul fara pacat si tot a fost blamat pe nedrept. Apostolii nu erau asa cum dusmanii lor ziceau ca sunt. Episcopul trebuie sa fie unul care are un caracter sanatos, unul pe care oamenii il vorbesc de bine, chiar si cei din afara. El nu trebuie sa fie unul care se face vinovat intr-un mod grosolan si scandalos, in asa fel incat sa aduca repros serviciului sfant pe care il face.

Pavel continua si spune ca in ceea ce priveste episcopul ca persoana, trebuia sa fie unul cu castitate conjugala, adica barbatul unei singure neveste, avand copii credinciosi, crescuti in credinta adevarat crestina si nu invinuiti de destrabalare si neascultare. Ca si administrator al lui Dumnezeu, episcopul sau prezbiterul, trebuie sa fie fara prihana. Cei ce mai inainte au fost numiti prezbiteri, batrani, in v.7 sunt numiti episcopi, si asa si erau, neavand o functie fixata ori mai inalta decat a celorlalti. Episcopul mai este numit si priveghetor. Misiunea lui Tit a fost una ocazionala. El nu a ramas in Creta, ci doar a ordinat pe prezbiteri si a plecat mai departe. Noi nu citim in scrierile sacre ca Pavel sa fi avut vreun succesor in Creta. Dar el cere episcopilor ca ei sa se tina de Cuvantul adevarului pentru ca apoi sa fie in stare sa sfatuiasca pe frati in invatatura sanatoasa si sa infrunte pe potrivnici.

Fiind ordinati asemenea prezbiteri care trebuiau sa vegheze asupra turmei lui Dumneze, ei trebuiau sa fie un exemplu mai intai in casele lor. Sa fie din aceia care asigura cele necesare casei lor. Este foarte important ca, in caracterul lor sa fie buni si curati, si copiii lor sa creasca in frica de Domnul. Altfel, credinta ar suferi, lucrul lor ar fi impiedecat si sufletele celor din familie ar fi puse in pericol si vatamate, si chiar ei care trebuiau sa fie mantuiti.

A doua parte a versetului enumera calificari mai absolute si motivul lor. Sunt 5 calificari negative: incapatanat, manios, dedat la vin, bataus, lacom de castig marsav, care trebuie sa nu fie prezente in viata unui episcop. Sunt apoi sase calificari, parte din caracterul lui, care nu trebuie sa lipseasca din viata un episcop: primitor de oaspeti, iubitor de bine, cumpatat, drept, sfant, infranat. In ceea ce priveste doctrina, datoria lui era sa se tina de Cuvantu adevarat, sa fie in stare sa-l marturiseasca si altora si sa infrunte pe cei care se impotriveau Cuvantului. Instructiunile acestea date de Pavel erau de asa natura incat Tit trebuia sa respinga pe oricine nu ar fi indeplinit conditiile ordinarii.

Din continutul scrisorii aflam ca erau deja printre ei unii nesupusi, care se laudau ca ei cunosc pe Dumnezu, dar cu faptele il tagaduiau, si nu erau in stare de nici o fapta buna. Acesti invatatori rai si falsi ar fi pus in pericol turma lui Dumnezeu daca ar fi ajuns in fruntea ei, atat prin invatatura falsa pe care o propagau cat si prin exemplul personal.Calificarile negative nu sunt de dorit nici in viata unui credincios de rand, cu atat mai mult in viata unui slujitor al Evangheliei. Cate calificari pozitive sunt in viata mea?