Sunt si eu

Inconjurat de-o grea furtuna,
Cu valuri care se ridica,
Stau si eu in barca mica,
Ca o frunza sunt pe val
Mai departe de la mal.

Ce tare se vrea furtuna,
Sa ma traga-n jocul ei.
E adus si vantul care
De ravagii striga tare
Furios ca nu cobor,
Sub salteaua apelor.

Cat era de asteptat,
Sa fiu gata de luat,
Ca epava, lesinata,
Cu un pumn amenintata,
De stropi mari pe frunte pusi,
Si de sus aici adusi,

Dar nu, nu se v-arata
Ca-i sfarsitul meu asa.
Ca s-au dat scurte cuvinte,
Si nu mai tin azi aminte
Cat de des ma intarea,
Glasul sfant din Carte Sa.

Insistand pentru veghere,
Ceas cu ceas cum ni se cere.
Si de nu au fost perfecte,
Clipele cele corecte,
Am avut totusi greseli
Regretand c-acei misei
Erau pregatiti sa vina
Sa-mi strice ziua divina.

C-au profitat cu putere
De o mica neveghere.
Sa intre din plin in strada
Secerand sa stea gramada,
Pregatit sa mai culeaga,
Inima atat de slaba.

Dar si eu am dat-napoi.
Cu incetul de nevoi.
Calma si dorind sa vina
Salvatorul din lumina,
Sa ma scape Il chemam,
Cu ochi plansi cat tremuram.


Amin