In noaptea urmatoare, Domnul S-a aratat lui Pavel si i-a zis: "Indrazneste, Pavele; caci, dupa cum ai marturisit despre Mine in Ierusalim, tot asa trebuie sa marturisesti si in Roma" (Fapte 23:11).

Multe sunt necazurile celui neprihanit, dar intr-un fel sau altul, Dumnezeu il scapa din ele. Pavel a experimentat adevarul acesta in persecutiile prin care a trecut in mijlocul Neamurilor (2Tim.3:11). Si acum el descopera ca Dumnezeu l-a scapat din ele si o va mai face si in viitor. Grija capitanului roman cat si comportarea lui buna fata de el, i-a fost de mare folos. El a poruncit ostasilor sa-l ia cu forta si sa-l aduca in cetatuie. Mangaierile divine sunt, insa, de cel mai mare folos. Capitanul sef l-a salvat odata din mainile oamenilor cruzi, dar totusi era in custodia lui si care era problema pentru care trebuia sa-l tina legat nu stia.

Nu gasim ca batranii din Ierusalim ar fi incercat sa vina la el, fie ca nu au avut curaj, fie ca nu li s-a permis. Poate ca in noaptea care a urmat, Pavel era foarte ingrijorat de ce se va intampla cu el si cum necazurile prezente aveau sa se intoarca spre binele lui. Atunci Domnul Isus i-a facut o vizita si cu toate ca a fost pe la miezul noptii, i-a fost binevenita. Domnul a venit la patul lui, cu toate ca poate era un pat de paie, ca sa-i arate ca El a fost toata ziua precedenta cu el, asa de sigur era aceasta asa cum era faptul ca, acum, se afla langa patul lui in mod vizibil. Sa luam seama, ca oricine ar fi impotriva noastra, noi nu avem de ce sa ne temem, daca Domnul este de partea noastra.

1.Hristos ii porunceste: "Nu te teme". "Nu fi descurajat. Nu lasa ca ceea ce ti s-a intamplat pana acum sa te intristeze si nu lasa ca ceea ce ti se mai poate intampla sa te infricoseze". Este voia lui Dumnezeu ca slujitorii Lui care-I sunt credinciosi sa fie totdeauna bucurosi. Se poate ca Pavel reflectand la ce s-a intamplat incepuse sa se indoiasca daca facuse bine in ceea ce spusese cu o zi mai inainte. Dar Hristos prin Cuvantul Lui il satisface pe acela caruia Dumnezeu i-a aprobat comportarea. Ori poate era intristat ca prietenii lui nu au venit la el, dar vizita Domnului Isus a vorbit ea insasi, cu toate ca nu i-a spus: "Fii cu inima buna, Pavele". Este un argument straniu de care Domnul se foloseste ca sa-l incurajeze pe Pavel. "Asa cum ai marturisit despre Mine aici in Ierusalim, asa vei marturisi si in Roma". Cineva poate crede ca aceasta a fost doar o mangaiere rece, adica asa cum ai suferit multe necazuri pentru Mine aici, asa vei avea de suferit si acolo. Totusi, ce Domnul Isus i-a spus a fost desemnat cu scopul de a-l incuraja pentru ca prin aceasta i s-a dat de inteles ca:

2. Pavel il slujea pe Hristos ca si un martor al Lui in ceea ce indurase pana in prezent, si ca nu era din greseala lui ca era lovit intr-o parte si in alta, si nici din pricina ca la inceput el persecutase pe credinciosi, ci pentru ca acum el facea lucrarea lui Hristos.

3. Ca el nu sfarsise inca sa marturiseasca si ca intemnitarea lui nu era din pricina ca era dat deoparte ca si nefolositor, ci pentru ca i se rezerva si mai departe harul ca sa slujeasca. Nimic nu l-ar fi dezamagit pe Pavel mai mult ca si gandul ca este dat la o parte din serviciul lui Hristos. "Nu te teme" ii spune Hristos, pentru ca nu am terminat cu tine.

4. Pavel se pare ca a avut o dorinta foarte stranie, si una nevinovata in acelas timp, de a merge la Roma, sa predice Evanghelia acolo, cu toate ca fusese predicata mai inainte si chiar fusese plantata o biserica acolo. Totusi, fiind cetatean roman, el tanjea dupa o calatorie intr-acolo si pe care si-o planuise deja (19:21). Cu putin inainte el scrisese Romanilor ca dorea sa-i vada. Acu m el era gata sa concluzioneze ca starea prezenta in care era ii incurca planurile si ca niciodata nu va mai vedea Roma. Dar chiar si in privinta aceasta, Domnul Isus ii spune ca i se va implini dorinta, intrucat el o dorea spre slava Lui si spre binele lucrarii lui Hristos.

Daca ai experimentat mangaierea lui Dumnezeu in momente grele si critice, da-i astazi slava. Noi suntem foarte pretiosi inaintea lui Dumnezeu si nu ne va lasa fara calauzire atunci cand avem nevoie de ea.