"Dar trebuie ca episcopul sa fie fara prihana, barbatul unei singure neveste, cumpatat, intelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeti, in stare sa invete pe altii" (1 Tim.3:1-2-7).
Cele doua epistole ale lui Timotei si aceea a lui Tit, contin un plan scriptural de guvernamant bisericesc cu directive si indemnuri practice pentru slujitorii bisericii. Dar caracteristicile slujitorilor pot si trebuie sa fie si caracteristicile oricarui credincios care este un madular sanatos in Trupul lui Hristos. Despre Timotei, noi credem ca era evanghelist caci fusese lasat de Pavel in Efes, iar Tit a fost trimis in Creta, cu aceeas insarcinare, ca sa puna in randuiala unele lucruri si sa ordineze episcopi sau priveghetori. Ei erau pusi sa aiba grija de turma lui Dumnezeu si sa propovaduiasca Evanghelia in lipsa evanghelistilor si a invatatorilor de talia lui Pavel.
Avem aici descris caracterul unui slujitor al bisericii locale, a carui sarcina era sa prezideze o anumita congregatie de crestini.
1. In primul rand slujba sau functia de episcop nu este numai un titlu, ci este o munca care trebuie prestata. Ea este o slujba divina si nu o inventie umana. Acest lucru necesita sarguinta si o purtare potrivita cu slujba, caci chiar daca slujeste oamenilor, este mai intai un serviciu facut lui Dumnezeu Lucrul lui este unul de cea mai mare importanta si pentru cel mai mare bine, pentru ca slujeste sufletelor oamenilor.
2. Pentru a fi in stare de a implini aceasta slujba, lucratorul trebuia sa fie: a) fara pata, sa nu fie acuzat de nimic si sa nu dea ocazia sa fie blamat, pentru ca aceasta ar fi fost un prejudiciu la adresa slujbei, care se reflecta ca un repros nu numai la adresa lui ca persoana, ci si asupra bisericii. b) El trebuie sa fie barbatul unei singure neveste, nu unul care a fost divortat, ori care are mai multe neveste; c) el trebuie sa fie vigilent si veghetor impotriva lui Satan, dusmanul subtil; trebuie sa vegheze asupra lui insus si asupra celor care i-au fost incredintati; d) trebuie sa fie cumpatat in toate actiunile; cumpatarea si vegherea, de cele mai multe ori sunt puse impreuna; e) el trebuie sa fie cu o comportare buna, integru, vrednic de cinste; f) trebuie sa fie primitor de oaspeti, cu mana deschisa fata de straini si gata sa-i gazduiasca dupa posibilitati; g) in stare sa invete, adica si binevoitor sa comunice altora cunostinta pe care i-a dat-o Dumnezeu. Sa profite de toate ocaziile de a da invatatura, el care este bine instruit in lucrurile Imparatiei cerurilor; h) sa nu fie betiv. Preotii nu trebuiau sa bea cand isi exercitau slujba (Lev. 10:8-9), ca sa nu perverteasca Legea; i) nici bataus, unul caruia sa-i placa cearta, ori foloseste violenta, ci unul bland, gentil, cu dragoste; j) nici doritor de castig marsav, care nu face lucrarea din interes si numai pentru bani; k) sa fie rabdator si nici certaret, nici manios; l) nu iubitor de bani. A pofti este un lucru rau pentru oricine, dar mai ales la un slujitor; m) El trebuie sa-si chiverniseasca bine casa. Acel care conduce bine casa lui poate conduce bine si o biserica. Familia slujitorului trebuie sa fie un exemplu pentru toti, in tot ce este bine.; n) sa nu fie intors de curand la Dumnezeu pentru ca nu este destul de invatat in lucrurile spirituale, ori poate cadea in mandrie. Cu cat mai ignorant este un om cu atat mai mandru este. Satan a cazut din cauza mandriei si acesta este un motiv de a lua seama la mandrie, caci ea a transformat ingerii in demoni; o) trebuie sa fie vorbit de bine de cei dinafara. Trecand repede prin aceste calificari putem si noi scoate strigatul lui Pavel din 2 Cor. 2:16: "Si cine este de ajuns pentru aceste lucruri?"
Aceasta este intr-adevar o slujba. Ce pietate, prudenta, zel, curaj, credinciosie, veghere peste noi insine, peste dorintele noastre, apetitul nostru, pasiunile noastre si peste toti cei pusi sub privegherea noastra! O veghere sfanta este necesara pentru aceasta slujba. Pentru incurajarea celor ce sunt slujitori avem promisiunea plina de har a Domnului Isus din Mat.28:20. Si daca El este cu noi, El ne va da lucru pe masura, ne va purta prin dificultati cu mangaiere, ne va ierta cu indurare greselile imperfectiunilor noastre si va rasplati credinciosia noastra cu o cununa de slava care nu vestejeste
Hristos ne este deajuns, este sufucienta noastra. El este si puterea noastra, de aceea putem totul deplin in El. Sa nu privim slujirea ca o povara, ci ca o onoare si un har special.