Nu inteleg, cand ai plecat,
Mi-ai dat talantul de argint
Stralucitor, il mangaiam in taina
Si-l ingropam in zori, pandind

Prietenii ce in negot purtau
Talantii tai! Nu zic, au reusit!
Cu alti talanti de-argint
Acasa printre-ai lor adus-au indoit.

Ei zic ca s-au trudit. Nu inteleg!
Eu sunt acel care muncea din greu
EU sunt acela de la plug, de la sudoare
Ei doar slujeau lui Dumnezeu,

Cantau la Psalmi, posteau si pe genunchi
Strigau cu lacrimi pe obraz,
Si fapte bune ce doar ei le stiu
Adusu-le-au talantii de topaz.

Nu zic, si-al meu ma inspira, in taina
Mai dezgropam sa-l vad ca straluceste
Si imi venea asa o rugaciune, dar
Nici nu plangeam, nici nu cantam nimica crestineste...

...Toti zic ca vii, ca esti om aspru, dar si drept.
L-am ingropat, nu zic, dar e intreg, priveste!
In stergura eu l-am pastrat curat
Si ca si fata-mi straluceste...

............................................

Ce ziceti, frati? Talantul scoateti-l degraba!
Vine Isus! Si pentru el, nimic, tarana?
Hai, puneti azi talantul in negot,
Si bucuria, cu rasplata, sigur o sa vina!