Purtând Coroană

Pe capu-I purtând coroană
Mergea Hristos înspre Calvar,
Cu suflet dalb, fără prihană
Zdrobit de-o nemiloasă rană,
Prea grea din timpul milenar.
Purtată-n Dumnezeesc har.

Ducea la Golgota-n spinare
Osânda atâtor mii de veacuri
Sub crucea grea, apăsătoare,
S-o ia prin Jertfa-I salvatoare,
Eternul balsam peste leacuri
Rupând durerea dintre arcuri.

Când crucea a fost înălţată
S-a ridicat steagul izbăvirii,
Că-n Jertfa-I sacră fără pată
Întreaga lume-a fost iertată,
Prin Planul sfânt al mântuirii
Gândit... la începerea zidirii.

Coroana crucii, şi mormântul
De care Domnu-a avut parte,
Ne ţine strânşi în legământul
Şi cât va sta cer şi pământul,
Nimeni, nu ne mai desparte!
De El, biruitorul peste moarte.

Eterna dragoste, sub soare
Ce-a strălucit prin înviere,
Ne-a dat dulceaţa iertătoare
Din Jertfa-I cea mântuitoare,
Că-I suntem fii, prin înfiere
În dragostea şi-a Lui putere.

Şi-om primi-n dar Împărăţia
Ce-n dragoste ne-a pregătit
Preasfântul Tată-n măreţia,
Ce-a fost cândva în bucuria
Spre-a şti ce-i raiul strălucit
Omului scump... ce L-a zidit.

Flavius Laurian Duverna
08 noiembrie 2011