CĂLĂTORIA SPRE CETATE...

Călătoria spre Cetate
Necesită efort sporit
Dar noi primim uşurătate
De la Păstorul preaiubit.

La fiecare pas Lumina
Ne însoţeşte să ne dea
Puteri să depăşim rutina,
Să-nvingem starea cea mai grea.

Pe drum mai sunt şi opoziţii
(Duşmanii vor să fim rataţi)
Dar din Cuvânt avem muniţii
Şi-n luptă suntem ne-nfricaţi.

Când vânturi mari de îndoială
În forţă vin şi ne lovesc
Simţim că lupta e reală
Şi noi tării înmuguresc.

Ne dă imbold spre nemurire
Un dor de mediul fără scai
Unde suprema fericire
Va fi-n cotidianul trai.

Pân’ la final de e puţin
Sau de e mult – mergem ’nainte
Durerea groaznicului chin
Nu stinge dragostea fierbinte.

Călătoria spre Cetate
Necesită slujiri prin har
Dar din Cereasca Trinitate
Luăm efortul necesar...

Iar când ajunge-vom Acasă
Vom fi primiţi ca fii salvaţi
Şi stând cu Mirele la masă
Nicicând n-om fi îngrijoraţi.

7 Noiembrie, 2011