"O vaduva, ca sa fie inscrisa in lista vaduvelor, trebuie sa n-aiba mai putin de saizeci de ani, sa nu fi avut decat un singur barbat..." (1 Tim.5:3-9-16).

In acest pasaj sunt date indrumari cu privire la inscrierea vaduvelor pe lista celor suportate de biserica. "Cinsteste pe acelea cu adevarat vaduve". "Cinsteste-le" inseamna suporta-le financiar si accepta-le pe lista vaduvelor bisericii. Era in acele timpuri o slujba in biserica in care vaduvele erau angajate si aceasta era de a ajuta pe bolnavi in varsta si sa aiba grija de ei sub indrumarea diaconilor si in schimb li se asigura cele necesare traiului. Noi citim despre grija avuta de vaduve imediat dupa formarea primei biserici crestine (Fapte 6:1). Grecii credeau ca vaduvele lor erau trecute cu vederea la impartirea ajutoarelor de toate zilele.

I. Regula generala era ca sa cinsteasca pe vaduvele cu adevarat vaduve sa le asigure suport financiar, sa le poarte poverile cu respect si delicatete. 1. Acele vaduve trebuiau ajutate de biserica care erau pioase si dedicate, care staruiau "zi si noapte" in rugaciuni. Dar cea care este dedata la placeri ori traieste o viata usuratica nu este cu adevarat o vaduva si chiar daca traieste este moarta. 2. A doua regula pe care Pavel o da lui Timotei este ca biserica nu ar trebui sa suporte vaduvele care mai aveau familie (copii si nepoti) si care erau capabili sa aiba grija de ele. "Daca o vaduva are copii sau nepoti" (v.4 si 16) este de datoria lor sa poarte de grija ca biserica sa nu fie impovarata cu ingrijirea lor. Aceasta este ceea ce se numeste "evlavie acasa". Fariseii gandeau ca o jertfa pe altar este mult mai acceptabila decat a avea grija de parinti (Mat. 15:5).

II. "Dar daca cineva nu are grija de cei din casa lui este mai rau decat un necredincios" (v.8). Porunca a cincea spune : "Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta". Un motiv pentru care acesta grija trebuie avuta este pentru a nu impovara biserica, pentru a putea veni in ajutorul celor cu adevarat vaduve. Caritatea plasata in mod gresit este o piedeca in calea adevaratei caritati, de aceea ar trebui sa fie pudenta in alegerea celor carora li se asigura caritatea.

III. El da indrumari si cu privire la caracterul vaduvelor, care trebuie sa fie trecute pe lista vaduvelor, in vederea suportarii lor de catre biserica. "Sa nu fie una sub 60 de ani si nici una divortata sau divortata si recasatorita. Ea trebuia sa fi fost sotia unui singur barbat, care a fost o gospodina si are o reputatie buna in primirea de oaspeti si fapte bune. O grija deosebita trebuia avuta de acele vaduve care au ajutat pe cei nenorociti, au dat ajutor in orice fapta buna, si care a crescut copii. Nu ni se spune daca au fost copiii lor sau ai altora. Sa fi fost printre acelea care au oferit ospitalitate la straini si a spalat picioarele sfintilor, in timp ce ei erau in trecere prin orasul pentru raspandirea Evangheliei. Acelea care vor primi mila de la altii in nevoie, trebuie sa fi aratat mila cand ele au fost in prosperitate.

IV. In ce priveste vaduvele tinere Pavel sfatuieste pe Timotei sa nu le admita in randul vaduvelor, pentru ca s-ar putea sa nu se tina de regulile vaduviei, sa vrea sa se recasatoreasca facandu-se astfel vinovate "de a-si calca credinta dintai". Si acestea care sunt tinere si sanatoase pot umbla fara nici o treaba din casa in casa si nu numai ca sunt lenese dar sunt si limbute si iscoditoare si vorbesc ce nu trebuie.

Invatam astfel ca in biserica primara: 1. Se avea grija de vaduvele sarace; 2. In distribuirea ajutoarelor trebuie sa se tina cont de cele intr-adevar in nevoie si care meritau sa fie ajutate; 3. Pentru ca reputatia religiei crestine si creditul ei sa nu sufere pretinde ca cei angajati de biserica sa aiba o comportare model si un caracter evlavios, pentru a nu li se aduce un repros si printr-o slujba inferioara cum ar fi aceea a vaduvelor; 4. Crestinatatea obliga pe credinciosii cu posibilitati materiale sa ajute pe vaduvele sarace din familiile lor pentru ca biserica sa ajute pe acelea care nu au pe nimeni sa se ingrijeasca de ele.

Sa nu uitam, ca oricine am fi, barbat sau femeie, tanar sau batran, noi suntem o priveliste pentru lume, ingeri si oameni. "Adevarata chemare a crestinului nu este ca sa faca lucruri extraordinare, ci sa faca lucruri ordinare intr-un fel extraordinar, cu dragoste si pasiune" (D. Stanley).