Un indian credincios a fost întrebat de un alb:

- Cum se face că eu duc o luptă grea şi lungă pentru a mă hotărî să mă pocăiesc, iar tu ai găsit aşa de repede siguranţa mântuirii şi pacea?

- O, frate alb, dacă ar veni un prinţ şi ar vrea să-ţi dăruiască o haină nouă, tu ai întoarce haina pe toate părţile spunând  : "De fapt, haina mea nu este chiar atât de rea, de aceea o voi păstra!" Dar mie, dacă mi-ar oferi prinţul o haină nouă aş privi la haina mea veche şi ruptă, nu m-aş gândi prea mult şi aş spune : " Nu mai are nici o valoare haina mea cea veche" şi o voi înlocui bucuros cu cea oferită de prinţ!

Vezi, tu vrei să-ţi păstrezi propria ta dreptate crezând că are o valoare dar eu, nu am nimic cu care să mă mândresc.

Iată de ce, când am auzit chemarea "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi," am venit repede, iar El mi-a dăruit în schimb mântuirea şi pacea.

"Toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită"  Isaia 64.6