Era demult odata


Era demult odata,
Intr-un colt de oras,
O fata chinuita,
Si-un tata buclucas.

El se -ocupa de lucruri,
Si de betii nocturne,
Iar cand venea acasa,
Facea scandaluri multe.

Dar aceasta fetita,
Mereu ea se ruga,
La Tatal Sau din cer,
Sa schimbe viata sa.

El era agresiv,
Si deseori lovea,
Pe cea pe care Domnul,
I-o puse-alaturea.

Fetita speriata,
Rugandu-se plangea,
Privind inmarmurita,
La tot ce se-ntampla.

Plangea neincetat,
Cu lacrimi mari si-amare,
Si rau ii mai parea,
Caci nu-i folositoare.

Dar Dumnezeu tarziu,
Asculta ruga sa,
Si ii dadu acestei,
Ce demult isi cerea.

Iar dupa ani de chin,
Plansete si durere,
Descoperi in Domnul,
O dulce mangaiere.

Si astfel Domnul Vietii,
Incepu a lega,
Rani din copilarie,
Ce doar El cunostea.

Ii dadu pace mare,
Si multa bucurie,
O mare bunatate,
Si-e Lui credinciosie.

Iar la ai sai parinti,
Ea spera ca-n curand,
Le va deschide ochii,
Sa-i faca fericiti.