A câta oară vin azi oare
Ca să Te rog să-mi dai iertare?
Cu paşii grei şi-n suflet ger
Vin doar un lucru să Îţi cer.

Vreau să mă laşi să mă aplec
Încălţămintea să-Ţi dezleg,
Cu lacrimi să Îţi spăl piciorul
Şi să Ţi-l şterg apoi cu părul.

Nu vreau să mai promit nimic
Căci tot n-ajung să fac ce zic,
Vreau doar să tac şi să ascult..
´Mi-îngădui sau Îţi cer prea mult?

Tânjesc dup-al Tău tainic glas
Ce mă-ndrumă la orice pas,
De vei voi să faci la fel,
Am să mă las condus de El.

Aici aştept, nu voi pleca
Până iertare îmi vei da,
Tu ştii prea bine vina mea
Şi-o recunosc ’naintea Ta.

În minte-am cugetat la gânduri
Fără folos, în multe rânduri,
Am judecat după vedere
Pe alţi creştini, după plăcere.

În trup de-ajuns nu m-am luptat
Ca să-l păstrez deplin curat
Şi astfel firea veche iată,
Poftind aruncă câte-o pată.

Din timpul scump care-a trecut
Atâtea clipe am pierdut,
În loc să-l preţuiesc veghind
Cu tot ce pot Ţie-Ţi slujind.

N-am ajutat, n-am mijlocit,
Prin fapte sfinte n-am iubit;
Ah, da, sunt vinovat de toate..
Poţi Tu să le socoţi iertate?

Îmi pare rău că tot greşesc
Şi nu-Ţi arăt că Te iubesc;
Primeşte-mă şi azi, o, Tată,
Să-Ţi scald piciorul încă-o dată.


O, cât de bine-i lângă Tine,
Alt loc mai dulce pentru mine
Nu e şi nu va fi vreodat’,
Fii veşnic binecuvântat!

05 martie 2009