Eu ştiu că Domnul meu e viu!

Când munţi de valuri agitate
În iureşuri pornesc în noapte
Pe marea încinsă de pustiu,
Când 'nalţă creste-nvolburate
Şi bagă groaza frica-n toate,
Eu ştiu că Domnul meu e viu,
Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!

Când valuri vor să mă afunde
Şi teama-n suflet îmi pătrunde,
Când nori pe cerul plumburiu
Sunt stoluri şi-ameninţători,
Şi-n componenţă aduc fiori,
Eu ştiu că Domnul meu e viu,
Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!

Când vânturi suflă cu putere
Cu-a lor tărie, prin unghere
Dărmând tot ce e străveziu,
Şi când furtuni aduc dezastre
Punând cercări fiinţei noastre,
Eu ştiu că Domnul meu e viu,
Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!

Şi munţi de valuri spumegate,
Şi norii negri-n timp de noapte
Cu-aspectul sumbru, fumuriu,
Cu-ntunecimile peste genuni,
Nu m-or clinti-n vânt şi furtuni!
Eu ştiu că Domnul meu e viu,
Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!

Vreau ca să fiu, vreau să rămân
Pe lângă-al meu ceresc Stăpân
Când ceru-i sumbru, cenuşiu
Şi-n ceaţă densă, înveşmântat
Prin stări febrile... frământat,
Eu ştiu că Domnul meu e viu
Pe braţul Lui, vreau ca să fu!

Flavius Laurian Duverna
08 noiembrie 2011