Păşesc pe drum şi plouă-afară,
Cu stropi mari ochii-mi plâng şi ei;
O, Doamne, oare-a câta oară
Simt umerii atât de grei?

Mi-e greu când văd în jurul meu
Cum întunericul se lasă,
Cum cei salvaţi se pierd mereu
Uitând că Tu-i aştepti Acasă.

Cum să nu plâng când luptătorii
Sunt tot mai rari ’n-a Ta lucrare,
Şi nu ne mai aprind fiorii
Când ne vorbeşti în adunare..?

Cei tari se duc şi nu ne pasă,
Unde e dragostea senină?
Unde e dorul sfânt de Casă
Şi părtăşia cea divină?

O, cât de falsă-i închinarea
Când inima-i de jos legată
Şi cât de tristă-i alergarea
Când nu Te-avem pe Tine Tată!

Curg lacrimi calde rând pe rând..
Şi Tu suspini când vezi Isus..?
Aproape eşti ca orişicând
Şi candelele pline nu-s.

O, Dumnezeul meu cel sfânt,
Ajută-ne cu-aceia fraţi
Ce Te slujesc pe-ntreg pământ,
Să fim la Nuntă adunaţi!

Şi chiar dacă e greu acum
Şi uneori nu mai putem,
Ne dă avânt pe al Tău drum,
Ca-n zori când vii să Te avem!

10 februarie 2010