Zdrobeşte-mă cu mâna Ta,
Inima-ntreagă s-o sfărâmi
Şi fiecare ciob din ea
Apoi în palmă să-l aduni.

Să stergi tot praful înmulţit
Şi tot noroiul să-l topeşti
Ca să se vadă desluşit
Cum şi mai mult Tu mă iubeşti.

Fă-mă nimic, să Te văd mare,
Şi să-nţeleg ce-i suferinţa
Să simt bucuria pe care
O împlineşte umilinţa.

Încearcă-mă, vezi ce-i în mine,
O, dă-mi puterea de-a primi
Orice povaţă de la Tine
Şi-n dragoste a o-mplini.

Leagă-mă strâns pentru jertfire
Cu funiile de iubire,
Să ard până învăţ răbdarea
Şi preţul ce îl dă iertarea.

Ia-mi inima din cioburi sparte
Şi dă-i o nouă melodie
Să cânte dincolo de moarte
În viaţa cea din veşnicie.

02 aprilie 2009