De n-ai fi Tu,Isuse dulce
Când bate vântul și-s zdrobit,
De n-ai fi Tu în încercare,
Când sunt căzut și sunt lovit,

Ah,oare cine-ar înțelege
Povara pentru-a mi-o lua?
De-aș fi căzut în fărdelege,
Eu tot la Tine-aș alerga!

De n-ai fi Tu când toți mă lasă,
Chiar de-s cuprins și-nconjurat,
Sau când m-am depărtat de casă,
Spre Tine-alerg cerându-Ți sfat!

Să nu mă lași Isuse dragă,
Nicicând să nu mă părăsești,
Căci numai Tu în viața-ntreagă,
Oriunde-aș fi, tot mă iubești!

Când, stând pe marea încercării
Și-ncepe vântul a sufla,
De cad în valul disperării,
Eu tot la Tine-aș apela!

Căci Tu-mi trimiți iar izbăvire
Și solul morții-ndepărtezi,
Mă-ncred că-n Tine-am ocrotire
Și-asupra mea mereu veghezi!