"Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin; si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru sa fie pazite intregi pana la venirea lui isus Hristos" (1 Tes. 5:23).

Macademia este o specie de nuci care creste in padurile din Qld. Am avut ocazia sa vad pomul si cum arata fructul. Este rotunda de marimea unui bob mare de strugure. Ca orice nuca, macademia este formata din trei parti. Coaja exterioara este aspra la pipait si foarte tare, apoi alta coaja interioara mai lucioasa, de asemenea foarte taree si miezul alb, cu gust mai mult de alune si continut foarte gras. Un coleg mi-a dat odata o creanga cu macademia verzi. M-a sfatuit sa le pun undeva la intunerec pana coaja devine neagra-cenusie si se crapa singura. Apoi se poate desface mai usor. Dar inca nu am ajuns la miez. Miezul ascuns intr-o coaja lemnoasa foarte groasa si tare nu poate fi ajuns, numai daca o spargi cu un ciocan sau cu un cleste special de spart nuci. Apostolul Pavel il aseamana cu un cort. Nuca o putem folosi ca o ilustrata pentru explicarea trinitatii omului. Coaja din afara, care se sparge mai usor este trupul nostru care isi duce traiul intr-un veac ticalos si intunecat de pacat.

Ca sa poata ajunge Dumnezeu la duhul nostru trebuie sparta coaja aceasta groasa a sufletului nostru. El nu poate ajunge la duhul nostru daca vointa, ratiunea si sentimentul, care apartin sufletului nu sunt supuse lui Dumnezeu si controlate de Dumnezeu. Chiar cand ne predam Domnului, adesea punem bariere in calea Duhului Sfant ca El sa-si implineasca lucrarea Lui in noi.

Observati din versetul 23 din 1 Tes.5 ca Dumnezeu incepe sfintirea dinlauntru in afara: duhul, sufletul si trupul De multe ori oamenii incearca sa-si controleze faptele trupului fara ca schimbarea si sfintirea sa fi avut loc mai intai in duh. Bine inteles ca rezultattul este usor de banuit si suntem asa de familiari cu multele falimente ale copiilor lui Dumnezeu. Daca in momentul acesta experimentezi vreun faliment de orice natura, in dragoste, in afaceri, in relatiile cu semenii, mergi inaintea Domnului si cere-i ca sa inceapa sfintinirea din duh, dinlauntru in afara. Odata facuta aceasta sfintire, daca ramanem in ea, ne va pazi si pastra, intregi si fara prihana pana la venirea Domnului Isus Hristos.

Sfintirea este un proces care nu se termina intr-o zi, ci tine toata viata. La inima omului este foarte mult de lucru, si numai Dumnezeu ne cunoaste toate gandurile si motivatiile ascunse ale inimii. Dumnezeu ne-a chemat sa fim sfinti si ne vrea sfinti ca El. Acum ramane ca si noi sa ne facem partea noastra, sa ne separam de lume, sa uram pacatul si sa ne punem viata in exclusivitate la dispozitia Lui.

Fii sfant cum e Domnul si fa ce-ti spune;
Cu Isus petreci mult , in rugaciune;
Privind sus la Isus, ca si El vei fi,
Prin a ta purtare, El se va slavi.

Fii sfant cum e Domnul in purtarea ta;
Fie-ti bucuria in a-L asculta;
Urmeaza ne-ncetat, conducerea lui,
Si priveste-n fata sfant-a Domnului. (Cantarea 203)

Doamne, Tata iti multumesc ca ma vrei cu gelozie pentru Tine. Ajuta-ma sa nu mai vreau nimic in afara de Tine. Amin.