"Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea" (Ps.51:5).

Cu totii am auzit zicala care spune ca fratii nu se aseamana intre ei, cum nu se aseamana degetele de la o mana. Si cat este de adebvarata aceasta afirmatie cu fiecare dintre noi. Nici familia pe care am vizitat-o in Melbourne nu este o exceptie. Ea are doi copii cum nu se poate mai diferiti unul de altul. unul este bland si ascultator, celalalt este incapatanat si cu o vointa de fier. Pentru ca parintii au servicii, grija lor este lasata in seama unei bunici foarte iubitoare si foarte rabdatoare. Timeu are numai doi ani si jumatate dar el a invatat deja ca daca are nevoie de ceva este de ajuns sa faca un tantrum de nervi, sa porunceasca cu insistenta ca sa i se dea ceea ce doreste si cand doreste. Bunicuta buna si ascultatoare se supune nepotelului si trebuie sa-si lase lucrul neterminat daca el vrea sa se joace ori sa mearga la plimbare.

In ziua cand am fost la ei, ne-am jucat impreuna pe covorul unde isi expusese toate masinutele si animalele. El si-a separat jucaria favorita si a pus-o pe masa. Dar cand a vrut sa o ia nu a putut ajunge si a inceput sa strige si sa porunceasca: "Da-mi masina"! "Da-mi-o acum"! u i-am spus ca daca spune: "Te rog frumos sa-mi dai masina", i-o voi da, dar el a continuat cu pretentiile lui. Ceea ce m-a socat a fost faptul ca pe langa faptul ca refuza cu incapatanare sa spuna "Te rog frumos", el se gandea cum sa ajunga in posesis ei fara sa spuna ce i se cerea. Mi-a spus: Nu-i nimic, cand vine tata, el o sa mi-o dea!. Cand i-am spus ca tata ii va spune acelas lucru, a incercat sa traga scaunul mai aproape de masa ca sa se catere s-o ia singur.

Ce ne invata acest copil? Cine a l-a invatat sa fie asa de incapatanat? Este vreun parinte adevarat, cu frica de Dumnezeu care sa invete un copil sa fie bataus, ori rau si neascultator? Nu. Aceasta este mostenirea din Adam pe care noi am primit-o si pe care o dam mai departe, desi noi nu vrem aceasta. Este inscrisa in genele noastre. Este codul genetic spiritual pe care-l transmitem din generatie. Odata, cand am reprosat copilului meu ca este incapatanat mi-a raspuns ca seamana pe mine. Copii ne testeaza. Daca cedam odata, de doua ori, ei trag concluzia ca asa trebuie sa fie. Parintii sa asculte de ei si nu invers. Cineva a spus: Daca nu frangem vointa copiilor cand sunt mici, vor ajunge ca ei sa ne franga inima cand vor fi mari.

Dumnezeu nu procedeaza cu noi asa cum procedeaza bunica cu nepotul ei. El nu va tolera mofturile noastre. Disciplina lui Dumnezeu este foarte severa cu noi si de multe ori trebuie sa trecem prin moartea firii, pana invatam ca noi trebuie sa fim blanzi, smeriti si ascultatori.

N-astepta nuiaua sfanta, sa-ti arate dreapta cale!
N-astepta un pat de boala, sa te-mpaci cu Dumnezeu!
N-astepta acel cutremur sfant, al geloziei sale,
Sa scoti idolul din tine, curatind intregul eu!

N-astepta nuia din ceruri, ca sa mergi cum se cuvine
Si la-ntaia ta umblare sa te-ntorci ca la-nceput!
Ca sa intri-n randuiala cu cerintele divine,
Leapada acum, comoara idolului tau de lut!
Daca nu de buna voie curatirea se va face,
Dar in flacara aprinsa, a incinsului cuptor.
Si-n cumplita zvarcolire, aurul se va desface,
Lepadandu-si toata zgura, va iesi stralucitor!
(Nuiaua sfanta - de Tatiana Topciu)

Ajuta-ma, Doamne, sa ma pocaiesc inainte de a folosi nuiaua, Amin.