De ce un Betleem, de ce o iesle,
De ce, cand sus in cer aveai palat?
De ce fiu de tamplar din Nazaret,
Cand Tatal Tau e Imparat?

De ce in frig, pe paie mucede,
Cand sus in slava strazile-s de aur
Si Ceru-i plin de pace si de heruvimi,
Iar aici jos, mocirla si-a sagetilor balaur?

De ce un lut si intuneric,
Cand trup de inger de lumina
Puteai sa ai, sa-Ti faci, sa fii?
De ce ai tras a Cerului cortina?

Ca te-am iubit cat inca nu erai,
Cand te-am facut din lut strigai spre mine
Si-atunci iubirea ce M-a coplesit
Strangea si aduna doruri de tine.

Ca singur prin palatele pustii
Doar as fi plans si Eu si Tata,
Iar tu, tarana, te-ai fi dus...
Mai striga astazi, , Maranata! ''!

Pazeste-ti inima si ochii,
Pastreaza-ti haina alba ca de crin,
Caci voi veni, dar nu in Betleem, nu intr-o iesle,
Ci ca sa te aduc la Mine-acas'! Amin!