Salvarea lui Lot din Sodoma
Autor: Flavius Laurian Duverna
Album: Pe aripile Credinţei
Categorie: Slujire
Salvarea lui Lot din Sodoma
După ce Lot s-a despărţit de Avram în Canaan
Cu turmele au plecat, slujitorii, înspre Iordan,
Spre frumoasa lui câmpie ca grădina Domnului
Fiind bogată în roade multe, ca ţara Egiptului,
Şi-astfel s-a îndepărtat tot mai mult el an de an.
În acest pământ fertil, existau cetăţi, ce-n soare
Bogăţia-şi impuneau, prin construcţii uimitoare,
Prin belşug de alimente, pentru hrana necesară:
Fructe de-orice fel de soi, pretutindenea în ţară,
Erau sursa principală de-a gata pentru mâncare.
Deci, şi pentru el şi turme, hrană era din belşug
Dar în sufletul său trist, purta zilnic un greu jug,
Căci oamenii din Sodoma de prea multă bogăţie
În plăceri se lăfăiau, de cel zlab nu vreau să ştie,
Şi-n dezmăţuri şi orgii, stau sub flacăra unui rug.
S-a-ntâmplat că într-o zi, în amurgul ei de seară
Pe când Lot la poartă sta, nişte călători să ceară
Loc de-odihnă-n uliţă, pentru că de dimineaţă,
Vroiau să călătorească, şi-astfel ei să fie în piaţă,
Nu cumva să deranjeze, semenii ce-i înconjoară.
Însă Lot le-a zis să vină, sub al său coperământ
Şi la stăruinţa-i multă, ... au ascultat de cuvânt,
El cina le-a pregătit, azimi coapte, şi-au mâncat
Dar mai 'nainte de-odihnă, casa i-au înconjurat
Oameni răi şi depravaţi, lipsiţi de discernământ.
I-au cerut lui Lot îndată, oaspeţii să-i dea afară
Cu ei să se-mpreuneze, chiar în clipele de seară,
Dar Lot nu le-acceptat, şi-a spus că-i nelegiure
Însă oaspeţii, doi îngeri, i-a lovit pe toţi c-orbire
Toată noaptea bâjbâind, vociferând că-i omoară.
Şi când se crăpa de ziuă, îngerii lui Lot i-au spus
Să se pregătească-n grabă, că s-a hotărât de sus,
Dela Dumnezeu Preaînaltul, o completă nimicire
A cetăţilor, care-n câmpie, se-aflau în nelegiuire,
Şi că vremea de-ncercare, s-a constatat c-a apus.
Pentru că Lot zăbovea, îngerii i-au luat de mână
Pe toţi patru şi le-a spus, să nu vă uitaţi în urmă,
Scăpaţi-vă viaţa la munte, nu-n cetăte de câmpie!
Însă, înapoi privind soţia, s-a prefăcut în mumie,
Pierzând un suflet iubit, din încredinţata-i turmă.
Când şi-a pus piciorul Lot, în cetatea îngăduită
Era-n răsărit de soare, ca şi-oricare zi însorită,
Atunci Domnul a făcut, să plouă peste Sodoma
Şi peste-alte trei cetăţi, Adma, Ţeboim, Gomora,
Pucioasă şi foc din cer, şi zona a fost mistuită.
Flavius Laurian Duverna
22 noiembrie 2011
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/84083/salvarea-lui-lot-din-sodoma