Când norii se adună și bate crunt talazul,
Când lacrima îți cade și-ți udă lin obrazul,
Nu-ți aținti privirea spre-adâncu-ntunecos
Ci-nalț-o către ceruri, către Isus Cristos.

Și dacă barca vieții prin neguri rătăcește,
Nu dispera, din slavă un Tată te privește,
Demult și-a pus El brațul să stăvilească vântul,
Tu-ai fost necredinciosul, ce n-a crezut Cuvântul.

Cu temere privit-ai spre țărmuri depărtate,
Nu ai știut că numai o rugă te desparte
De tot ce este pace, de tot ce-i liniștire,
Îngenunchează frate și dă-i a ta trăire,

Dă-I toată-ngrijorarea, la El este puterea,
El vindecă și iartă, ți-aduce mângâierea,
Tot ce așteaptă Domnul e-ncrederea deplină,
Pășește peste ape, El te va lua de mână,

Și nu gândi că marea e-adâncă- nvolburată,
Domnul este același, nu S-a schimbat vreodată,
În dragostea de Tată să te încrezi mereu,
Domnul e Stâncă tare, e Domnul Dumnezeu .

De valuri te-mpresoară și vântul crunt vuiește,
Să nu uiți niciodată că Tatăl te iubește,
El priveghează totul și marea și pământul,
Credința doar lipsește ca să îți iei avântul.

Nu-ți cufunda privirea în nori și în furtună,
După o zi cu ploaie, vine o zi senină,
Încrede-te în Domnul, în Tronul Său divin,
Aici ești poposire, ești plânset și suspin.

Dar dincolo de toate, avem un Creator
Ce ne-a trimis din slavă Duh Sfânt vindecător,
În El avem viața, mișcarea și ființa,
Isus Cristos e Domnul, nu-ți părăsi credința!

24/11/2011, Barcelona-Lucica Boltasu