I-am învăţat pe oameni că nu contează cât de rău începi ci cât de bine termini, lucru valabil atât în lumea spirituală cât şi materială.

Dumnezeu nu dispreţuieşte începuturile mediocre ci sfârşiturile lamentabile.

Optimismul vine din promisiunea că tot ce-a început Hristos în noi va sfârşi bineînţeles dacă-I lăsat să lucreze.

Isaac a avut un început grozav. La 18 ani stătea cu pieptul dezgolit în faţa cuţitului lui Avraam. La sfârşitul vieţii era un bătrân plin de pofte ce nu mai acorda binecuvântări decât dacă-i pica ceva. Parcă era parlamentar român… A început bine şi-a sfârşit-o rău.

Băiatul lui, Iacov, a început-o rău minţind pe toată lumea. A dat Dumnezeu cu el de pământ de câteva ori şi-a făcut om din el. A sfârşit-o bine.

Lot a început bine pe lângă Avraam apoi s-a dat peste cap alegând iarba în loc de cer. Angajamentul lui pentru Dumnezeu a fost anemic. A avut o religie casual care până la urmă i-a fost fatală şi a pierdut tot înainte de a ieşi prin uşa din spate a Bibliei.

Dumnezeu nu ne va judeca după dragostea dintâi ci după cea ce pe urmă.

În Biblie zice să ne întoarcem la faptele dintâi nu la dragostea dintâi.

Sfârşitul unui lucru este mai bun decât începutul lui.

S-o sfârşiţi bine…