Isus răbda pe cruce, iar fruntea Lui senină
Rănită de cunună, de sânge era plină…
Piroanele şi spinii şi chinul din Calvar,
Cruzimea nedescrisă şi sufletul amar,
Aceasta i-a fost plata, aşa L-au răsplătit
Pe Cel ce din iubire din slavă a venit.

Cei răi rosteau blesteme şi faţa Îi scuipau…
Erai şi tu acolo când Îl batjocoreau?
Osânda i-ai rostit-o şi tu cu-al tău păcat?
Nu ţi-a păsat o clipă că e nevinovat?

Căci toată răutatea şi ura ta de-acum
I-a-ngreuiat urcuşul pe al Glogotei drum…
Nu s-a uitat că-L blestemi în rând cu-ntreaga gloată
Ci s-a rugat fierbinte la Tatăl care iartă…

Nu L-a durut nici cuiul ce palma-I străpungea
Cât L-a durut păcatul şi nepasarea ta.
Iar amânarea ta, prietene iubit
I-a-ngreuiat durerea şi chinul suferit.

De-ai fi în faţa crucii privindu-L răstignit,
Ai inţelege oare ce mult El te-a iubit?
Nu ai cădea-n gerunchi la poala crucii Lui?
Când ştii că-ţi poate da viaţă-n moartea Lui?

Prietene, ascultă, te cheamă azi Isus
Şi-I gata să iţi ia povara ce-ai de dus,
În sângele-I vărsat primeşti eliberere
Şi-ti dă altă direcţie de-acum vieţii tale.

La Golgota ai şansa să-ncepi o viată nouă,
Hristos spre tine-ntinde azi mâinile-amândouă,
Ieşi dar din bezna lumii şi vino la lumină!
Şi viaţa îţi va fi de bucurie plină.
Amin