"Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-mi lacrimile
în burduful Tăƒu: nu sunt ele scrise în cartea Ta? "(Ps. 56: 8)

Doamne, singur sunt pe lume,
Depărtat de a mea glie,
M-a pătruns dorul de casă,
Neputința greu m-apasă,
Sunt pribeag și fără nume.

N-am dorit eu propășirea,
N-am căutat doar voia mea,
Mi-am pierdut identitatea
Când mi-am părăsit cetatea,
Dă-mi Doamne oblăduirea!

Și privește-adânc în mine,
Vezi de cumva Ți-am greșit,
Sunt o salcie ce plânge,
O lumină ce se stinge,
Nu mă depărta de Tine!

Am ales doar renunțarea
Și sunt rob, printre străini,
Nu privesc la ce doresc,
Vreau doar Ție să-Ți slujesc,
Doamne, curăță-mi cărarea!

Fie-Ți milă, Sfinte Tată,
De copilul Tău pierdut,
Curmă, Doamne, suferința,
Ce mi-a mutilat ființa,
Vreau să se-sfârșească-odată!

N-am căutat să-mi fac un nume,
Nici averi s-adun. Am fost,
Un toiag de sprijinire,
Am căutat, doar din iubire,
Să fiu candelă în lume.

Știu că răsplătirea vine,
Când voi fi în veșnicie,
De la oameni niciodată,
Tu mi-ai spus adesea, Tată
Și mă-ncred deplin în Tine!

Să cârtesc, nu vreau Părinte,
Chiar de nu pot să-nțeleg,
Rătăcesc în pribegie,
Sunt un sclav fără simbrie
Și-asta am mereu în minte!

Știu că-n viață orice-aș cere,
Tu-mi vei da, de-i a Ta voie,
Rugăciunea mea fierbinte,
Este să-Ți aduci aminte
Și de min', să-mi dai putere!

De primi-voi vindecare,
Știu că este voia-Ți Sfântă. . .
Ce să cer mai mult, Părinte?
Sunt pierdut printre cuvinte,
Luminează-a mea cărare!

27/11/11, Barcelona- Lucica Boltasu