Cand valurile pana-n eu patrund,
ramane-un fir acolo, de nisip
si el ma doare pana in strafund.
As vrea sa-l scot de-acolo cu-orice chip.

Dar cum sa-l scot? Cu ce-as putea sa-l frang... ?
Neputincios sunt eu in orice fac.
Si arma cea mai tare e sa plang
si lacrimile-n perla se prefac.

Atata sunt de fericit acum,
pre cat a fost durerea mea de grea,
nu ma mai tem de valuri nicidecum!
Am lacrimile - bogatia mea.