Ne dorim o lume mai buna...Nu e gresit. E poate inutil. Ne dorim o lume in care sa nu existe material pentru Stirile de la ora 5. Ne dorim sa gasim in aceasta lume si frumusete, nu doar teroare si suferinta. Dar banii creaza suferinta, iar suferinta creaza bani. Lacomia unora pentru bani distruge omenirea. Distrugerea omenirii se vinde bine de cei ce o distrug celor care sunt afectati de ea in cel mai mare grad.
Dupa Revolutie sau ce o fi fost acea miscare populara, au aparut gazetari mai mult sau mai putin talentati, analisti politici, economisti, filosofi, oameni de televiziune, care au incercat sa arate ce credeau ei ca se intampla in lume...Opiniile puteau fi diferite. Apareau discutii in contradictoriu in care omul de rand lua parte, privind la televizor cum viziunile antagonice deveneau pline de tensiune, pline de "dinamita" lingvistica si ideologica, intru daramarea zidurilor si temeliilor pe care se construisera curentele gandirii omenesti. Dar emisiunile se terminau totusi, iar protagonistii luptelor isi incasau banii pentru serviciul prestat, fara mustrari, fara chinuri ale constiintei, fara sentimentul ca au daramat zeci de minute tot ce au dorit, cu un "tun" mental. In urma lor ramaneau oameni tulburati, indignati, a caror viata se schimba zilnic, poate pe nesimtite, in deznadejde, in tristete, intr-un simtamant ucigator al neputintei umane. Daca aia care sunt destepti, care au pe peretii birourilor zeci de diplome, nu au solutii, eu ce pot face? Desigur raspunsul sincer e ca nimic!
Eram si eu prins in discutiile lor, tinand partea unuia sau altuia...Cat de prost eram atunci! Nu ca ar fi navalit inteligenta in aceasta dimineata peste mine...Dar i-am vazut atat de clar! Ei castigau bani pe spatele meu! Pardon pe mintea mea! In timp ce ei isi cumparau poate o excursie in Caraibe, ori isi petreceau timpul la restaurante superluxoase, eu ma gandeam la ce spuneau ei! Ei, fillosofii, mancau si petreceau, iar eu ma framantam de drumul pe care omenirea apucase! Adica pe acel drum pe care spuneau acesti oameni ca umanitatea pasea... Ei se relaxau dupa munca "grea" a manipularii mele, in timp ce eu ma scufundam in haul creat de gandurile lor. Acesta era avantajul filosofului care gandeste ca sa traiasca bine, fata de mine, amatorul, care traia pentru a se gandi...Facandu-le pe amandoua prost! Deveneam astfel parte in jocurile unor mintii mutilate din care lipsea tocmai adevarul despre care ni se tot vorbea. Nimeni nu incerca sa fie obiectiv. Tendinta de a merge catre adevar te poate aduce in situatia sa fi cat mai departe de adulatie, faima, bani, putere! Nimeni nu asculta sfatul celui ce spune doar adevarul!
Pierdeam! Timp, energie, speranta! Toate se topesc atunci cand suvoiul acesta de distrugere in mass(a) media toarna laturi in fiinta mea...
Exista si altceva? Sau doar umanul, omenescul din care iese binele si raul, si care uneori se confunda in asa masura ca nu stii daca mai e ceva clar, concret, adevarat sau totul e doar suferinta si bani?
Nici nu stiu exact cat platesc pe luna pentru "adevarurile" de la televizor...Cred ca vreo 10 euro! Cam atata costa sa vad şi sa aud despre suferinta, criza, coruptie, somaj, razboi, violuri, crime, sinucideri, jafuri, trafic de organe, trafic de persoane...Iar daca acestea nu ma satisfac ca numar si ca intensitate, chiar daca se petrec in lumea reala, in viata a sapte miliarde de oameni, mai sunt si canale tv care aduc pentru sute de minute de filme, zilnic, despre aceleasi lucruri, doar ca sunt nascociri ale mintii umane. Adica realitatea nu mai este suficient de crancena, nu ajunge, ne mai trebuie ceva in plus creat de oameni, jucat de oameni, pentru oameni, in care suferinta sa fie, chiar daca la un nivel virtual, amplificata! Ajungem sa ne fie smuls din suflet orice sensibilitate sau daca aceasta inca exista, o lasam in seama actorilor dramelor sau filmelor romantice unde "plangem cu cei ce plang...". Cand filmul s-a terminat si revenim la lumea reala nu mai reusim sa plangem cu cei napastuiti de aici. Suntem secatuiti!Ne-am dat portia de empatie! Pentru o inca o lacrima trebuie sa asteptam urmatorul film...
Crestinismul poate insemna doar un hobby, mai mult sau mai putin! Un stil de viata, o modalitate de a fi diferit la exterior, dar identic la interior cu marea masa a oamenilor! Nu ai aceleasi preocupari egoiste ca ei, dar nici nu poti fi in suflet, in viata ta, cum te vrea Isus! Nu poti trece de un zid! Accepti ideile unui politician sau ziarist, dar nu poti sa fi la fel de hotarat si sa accepti ca lepadarea de sine este o necesitate, nu o chestiune de stil. Ai timp de talk-show-uri pline de revarsari de fiere amara, dar nu si de Sfanta Scriptura! Nu ai timp sa ingenunchezi pentru rugaciune, dar ai timp sa sezi comod pe fotoliu si sa le vezi disputa sterila....A! am uitat sa iti spun dragul meu cititor ceva foarte important: nu ma refeream la tine, caci nu te cunosc! Ma refeream doar la mine!
Gandul lui Christos? Mai poate exista asa ceva in mine? Cand daca mi-ai pune capul sub un teasc al gandurilor ar iesi criza, somaj, salarii mici, frica de ziua de maine, spusele oamenilor din media...
Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. 2 Cor 10:5
Deci se poate si altfel! Nu gandurile si visurile sfaramate ale omenirii sa imi fie calauza, ci eu sa le fiu temnicer, aducandu-le ca roabe, in lanturi, de ascultarea lui Isus!... Mai am de invatat! Chinezii spuneau ca de la un gand poti ajunge la un destin. De la Gandul lui Christos poti ajunge intr-o zi la El! El care trebuie sa ne fie destin si viata. Cale si Adevar.
Trebuie sa devin un om care rastoarna si darama ideile si gandurile ce intra in contact cu mine si vor sa ma invete altceva despre Dumnezeu decat ne-a invatat Mantuitorul si apostolii Sai. Pentru a le supune roabe lui Christos, pentru ca El sa imi dea in schimb Gandul Sau...E ceva ce inteleptii acestei lumi nu inteleg! Caci pentru ei e doar nebunie. Pentru crestin e puterea lui Dumnezeu!