Cu ocazia celei de-a patruzecea aniversari a mea, marinimosul meu sot m-a surprins cu doua bilete pentru o croaziera de cinci zile in Caraibe. Lunile ramase pana la zbenguiala noastra la soare erau pline de asteptare si nerabdare. Am rasfoit de mai multe ori brosurile colorate de la agentul nostru de calatorii si am citit fiecare oferta de aventura exotica cu entuziasm copilaresc.
Cu cat ziua plecarii noastre se apropia, un gand nelinistitor incepu sa-si serpuiasca calea spre prim-planul mintii mele. Aveam sa intrerup comunicarea cu restul lumii pentru cinci zile intregi!
La fel ca si majoritatea in crestere a populatiei, sunt legata strans de tehnologie. Calatoriile mele zilnice pe super-caile de comunicatie electronice imi permit sa comunic de-a lungul a mii de mile fara sa ma inec in taxele de distanta lunga. Ma fac stapana pe acele stiri la minut si pe subiectele demne de atentie pe care vreau sa le citesc si imi ofera continuu informatii, ziua si noaptea. Accesul instantaneu la o bogatie de date despre afaceri mondiale depinde de atingerea degetelor mele. Comunicarea electronica dizolva granite si distante.
In ziua dinaintea plecarii am pus husa pe computerul de birou, am impachetat o carte in loc de laptop si am parasit casa parca simtind ca lipseste ceva din mine. Sotul meu, care are o aversiune pentru drumuri care nu prind cauciucul solid al unei anvelope incerca sa se arate intelegator. Dar expresia fetei lui exprima mai degraba mila fata de mine.
Vaporul de croaziera se arata urias cand ne apropiaram de doc. In curand, eram angrenati in graba imbarcarii si instalarii in camere. De indata ce imensa nava a pornit, am mers pe balconul nostru si am facut semne de adio pamantului. La caderea noptii, am pornit intr-o plimbare marcata de exclamatii de incantare, prin fiecare etaj luxos al vaporului.
Fascinati de clipocitul valurilor lovindu-se de vapor si de stralucirea lunii reflectata in apa, am stat pe balconul nostru pana la primele ore ale diminetii. A inceput sa aiba loc o schimbare in modul in care percepusem lumea. Realitatea cantitatii mici de spatiu pe care il ocupam pe aceasta planeta mi se revela cu insemnatatea ei maxima. Folosindu-ma de avantajele minunilor tehnologiei, parerea mea despre lume fusese denaturata. Usurinta trimiterii si primirii de informatii din toate continentele in mai putin timp decat mi-ar fi luat sa stranut si sa-mi urez singura "Sanatate!", facea pamantul sa para destul de mic. Stand in fata cerului nesfarsit si a intinderii fara margini a oceanului, mi-am corectat perceptia mea falsa.
Am petrecut mai mult timp pe balcon decat oriunde in alta parte, in timpul calatoriei. Treptat, importanta stilului meu modern de viata a palit, apoi a disparut complet. Sunetul valurilor, miscarea continua a stelelor si bataile inimii mele s-au contopit intr-un ritm familiar. Amintirile copilariei ma invadara ca sa-mi ureze bun venit. Fetita care obisnuia sa contemple stelele si sa reflecteze serioasa la misterele universului privea uimita prin ochii mei inca o data. Pentru prima data de foarte mult timp, mintea mea era libera de zgomote, fara televizor, fara radio, fara opinii exterioare si fara nici un cuvant pe ecranul computerului.
Puteam auzi vocea propriilor mele ganduri. Ce aveam si ce faceam cu ceea ce aveam era de mica importanta cand singurul lucru ce statea intre cer si pamant eram eu.

Terri McPherson