Când cei din jur te-ndeamnă
S-alegi ce tu dorești,
Să bagi bine de seamă,
Spre Canaan tu să privești.

Să nu privești ca Lot,
Câmpia cea întinsă,
Udată peste tot,
Dar de păcat cuprinsă.

Nu spune că-i frumoasă,
Ca țara din Egipt.
Câmpia cea mănoasă,
Privirea ți-a orbit.

„E ca grădina Domnului”,
Dar Lot s-a înșelat,
Căci toți slujeau păcatului,
Cât vezi în lung și-n lat.

Nu-ntinde cortul ca și Lot
Chiar până la Sodoma,
Căci nimicită-a fi de foc
Și ea, dar și Gomora.

Rămâi smerit în Canaan
Și mulțumește-I de-acest har.
La fel făcuse și Avraam,
Zidise-altar lângă stejar.

În țara a făgăduinței,
Acolo el s-a așezat.
Corturi aveau ca locuință.
De Dumnezeu a ascultat;

Căci aștepta altă cetate,
A cărei meșter ziditor este Hristos.
Și noi vom moșteni-o cu dreptate,
Dacă aicea vom avea un trai frumos.