Nu e ţară mai frumoasă
Ca iubita, scumpa-mi ţară.
Şi nici floare să-nflorească
Ca livada-n primăvară.

Nu e joc, nu e cântare,
Nu e horă, nu e sârbă
Nici de doi, nici la mijloc
Cum e la români în vatră,
Când se adună la un loc.

Nu e pâine, nici cântare
Mai dulce ca-n ţara mea;
Ciocârlie n-are nimeni
Ce-şi cântă bucuria.

Nu e luncă mai frumoasă
Şi doinit din rugi, suspini,
Şi nici zumzet de dulceaţă,
De la vrednice albini.

Nu e vatră mai curată
Şi biserică-n iertare
Ce umilă-n rugăciune,
Îşi aşteaptă înălţare.

Nu e glas de bucurie
Mai frumos din sfântul cânt
Cum românul cântă, speră,
Cu faţa spre Cel Ce-I sfânt.

Nu e asfinţit de soare,
Şi nici zare mai albastră,
Nu e ţară mai frumoasă,
Cum e România noastră.