Nici o umbră ce-mi stă-n cale,
Nu m-a depărta de Domnul,
De-s pe stâncă sau în vale,
De sunt zâmbet sau sunt jale,
N-o să mă cuprindă somnul,

N-o să las ca adormirea,
Ce-mi străfulgeră fiinţa,
Să-mi întunece trăirea
Şi implor nemărginirea,
Să-mi trimită biruinţa.

Nu-s nimic în astă lume,
Sunt pribeag şi-nsingurat,
Dar prin Domnul am un nume,
Am putere şi renume,
Sunt un fiu de Împărat.

Nici pământul şi nici marea,
Nu-mi vor fi un leagăn dulce,
Doar Isus îmi e cărarea,
Ce despică-n două zarea,
El spre veşnicii mă duce.

Nu privi la neputinţa,
Ce-mi anihilează zborul,
Domnu-a pus în min´ dorinţa,
De-a înobila fiinţa,
Prin Duh Sfânt. Mi-a dat fiorul,

O şoaptă şi-o promisiune,
Că-ntr-o zi se va sfârşi,
Tot ce-i plânset şi suspine,
Mă voi odihni în Tine,
Doamne, Te aştept să vi!

07/12/11, Barcelona-Lucica Boltasu