"Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine.
Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea
noastră la vreme de nevoie!" (Isaia 33:2)

Să fii rănit din dragoste arzândă
Şi inima să-ţi bată-n agonie,
Să lupţi mereu, dar fără de izbândă,
Să simţi cum barca vieţii se scufundă
Şi valuri te lovesc şi te inundă,

Să strigi spre zări, cu sufletu-n ardoare
Şi lacrimi să-ţi adape neputinţa,
Să-ngenunchezi, s-aştepţi umil salvare,
Mâini să ridici spre cer, în disperare
Şi-n întuneric să te-afunzi mai tare,

Să tot implori puţină mângâiere
Şi ca răspuns, să simţi în plete vântul,
Să porţi poveri de plânset şi durere,
Să te-nconjori cu falsuri şi himere
Şi să primeşti doar clipe efemere,

Să te separi de tot ce este-n lume
Şi să mai speri tăcut o revenire,
Să nu te uiţi spre vechile cutume,
Să nu renunţi ca să priveşti spre culme
Şi să te-mbraci cu-al lui Cristos Sfânt Nume.

Să fii rănit din dragoste arzândă
Şi inima să-ţi bată-n reverie,
Să fii-altoit în fiinţa ta plăpândă,
Să fii lăstar pe-o Terră fumegândă
Şi să străluci apoi, în Ţara Sfântă!

07/12/11, Barcelona