Intelepciunea...

Pentru ca nu-i usor sa o ai, nu-i usor nici sa o intelegi. Trebuie sa ai intelepciune sa vorbesti un timp si sa taci intr-un anumit moment. Trebuie sa ai intelepciune pentru a invata pe altii, dar sa ai intelepciune si pentru a te supune si a invata de la altii.

Eu cred ca fara intelepciune nu poti sa faci nimic. Ea este o podoaba. Nu este a ta. Pentru ca intelepciunea ta este prea mica sa o vezi si foarte mica sa o arati. Impresia ta despre cat de istet esti poate fi chiar foarte buna. Prin simplul fapt ca se socotesti singur intelept, nu esti.

Noi nu avem nevoie de ea doar pentru putin timp. Cand este vorba de intelepciune, nu-i nevoie de ceea ce esti tu, ci de ceea ce ai primit de la Dumnezeu. Daca tu o vrei, o primesti. Cand am aflat acest lucru, pe mine m-a uimit. Mi s-a parut chiar un lucru minunat ca o putem avea. Dar apoi mi-am dat seama ca desi avem nevoie de intelepciune, ne place mai mult  sa cautam ceea ce cred altii si in loc sa o cerem cu credinta,  "o imprumutam". Intrebam pe ceilalti ce cred , in loc sa intrebam pe Domnul : "Tata, tu ce crezi?". Credem mereu ca daca ceilalti sunt mai intelepti , ei stiu totul. 

Cand nu accepti intelepciunea venita de Sus si cand te bazezi pe cine esti tu, te ranesti. Cand ai intelepciune stii ca nu trebuie sa te temi, decat de Domnul. 

"Pomul de viata" (intelepciunea) aduce fericire. De ce ? Pentru ca stii sa slujesti pe Cel ce da fericirea. Daca El a creat lumea prin intelepciune iti dai seama ca poti face lucruri mari daca o ai? 

Cere intelepciunea de sus si vei stii intotdeauna ce sa alegi!