Când cineva vorbeşte, să ascult.
Dar,..... mintea omului lucrează!
Şi gândurile lui, aleargă tare mult!
Eu stau atent,...... în linişte, tăcut
Dar.... mintea mea, îmi evadează!

Cum oare pot..... s-o direcţionez!
Ca vorba toată....să fie ascultată!
Gândul, cum pot să-l concentrez!
Ascultul, încerc, să îl perfecţionez
Iar mintea mea, să-mi fi-eliberată.

O Doamne! Cum pot să procedez
Şi oare,cum să fac să mă opresc?
Oricât de mult aş vrea, să fiu treaz
Cum este soarele, ziua în amiaz
Oricât m-aş strădui,.. nu reuşesc.

Stau şi-ascult, cu mintea hotărâtă
S-ascult, tot ceea, ce mi se spune!
Să fiu atent, la, acela ce cuvântă
Ca să-nţeleg, ceea ce îmi explică
Dar..nimic nimic nu mă pătrunde!

Şi dintr-o dată aşa, mă pomenesc
Că mintea mea....... este hoinară
Cu gândul, tot pe-alături, rătăcesc
La, multe alte lucruri mă gândesc.
Nimic nu înţeleg, sunt, pe dinafară!

O Doamne! Tu mintea mea opreşte
N-o mai lăsa... deloc să rătăcească
Şi gândul meu, în Tine-l stabileşte
Doamne! Săraca inimă-ndrăzneşte
A-Ţi cere, iubirea Ta să mă păzească.

Amin
10.12.2011 Firenze