Ca fetele lui Ţelofhad
Autor: Pavel Mariana Florica
Album: Femeile Bibliei
Categorie: Diverse
Ca fetele lui Ţelofhad
Numeri 27:1-11, 36:1-12
Iosua 17:1-6
Când au ajuns în Canaan
Şi ţara li se împărţise
Copiilor lui Avraam,
O seminţie nu primise
Nici o avere, nici moşii.
E seminţia lui Manase.
Pentru că n-avusese fii,
Avere n-a primit, s-o lase
Fetelor, că avea vreo cinci
Bătrânul Ţelofhad, ca tată.
Şi ele-au hotărât atunci
Să nu renunţe niciodată
La dreptul ce l-ar fi primit
Dac-ar fi fost băieţi şi ele.
La Moise, toate au venit
Chiar la a cortului intrare
Unde stăteau toţi adunaţi
Cu cei mai mari ai lor, în faţă
Şi aşteptau cu toţi, miraţi
De cererea lor îndrăzneaţă.
Ziceau ei: "Nu s-a pomenit
Să ceară fetele avere!
Ele cum de s-or fi gândit?
Dar ce, Moise dă oricui cere?
Poate că, ce s-ar cuveni
Familia lor să primească,
Tot nouă ne-o va împărţi,
Ca partea noastră să mai crească!"
Dar iată, Moise a ieşit
Cu preotul din cort, s-asculte!
Pe cele cinci fete-au poftit
Şi printre murmurele multe,
Una din fete a rostit
Dorinţa lor , cea arzătoare,
Vorbind atent, cu grai smerit:
"O, fraţi bătrâni,drept este oare
Să piară azi din Israel
Numele seminţiei noastre?
Să n-aibă pomenire-n el
Numele nostru vechi, Manase?
Căci tatăl nostru n-a greşit
Şi n-a făcut păcate grele.
Nu-i printre cei ce-au răzvrătit
Poporul. Nici n-a făcut rele,
Ci a murit la vremea lui,
Când Domnul l-a chemat acasă.
De ce să daţi azi orişicui
Ce-i drept a fi la noi în casă?
Mulţimea toată-a amuţit
Şi toţi stăteau în aşteptare.
Dar Moise, calm, nu s-a grăbit
Să dea răspuns. Avea răbdare,
Căci era lucru delicat
Ce au cerut aceste fete.
El nu era edificat
Şi-a mers la Domnul, să-L întrebe.
Ce bine-i să nu te grăbeşti
Să iei decizii importante!
Cu Domnul să te sfătuieşti,
Să ceri părerea Lui în toate!
Moise aşa a procedat;
Făcând la toţi un semn să tacă,
A mers în cort şi a-ntrebat
Pe Domnul, ce e drept să facă.
Şi Domnul i-a răspuns din nor:
"Aceste fete au dreptate!!
Şi în auzul tuturor
I-a zis lui Moise: "Fă-le parte,
Să aibă şi ele moşii
La fel ca rudele lor, toate!
Şi când un om nu are fii,
Atunci, a moşteni se poate
Şi fetele, când nu au fraţi,
Aceeaşi parte din moşie;
Dar să îşi aleagă bărbaţi
Doar din aceeaşi seminţie".
Pământul tot, e-al Domnului!
Deci nimeni să nu-l mai împartă
Decât doar, după voia Lui,
Căci numai aşa o să poată
Să fie păstrat sănătos,
Curat mereu şi plin de viaţă
Cum l-a creat El, bucuros,
În a Genesei dimineaţă!
Doamne, văzând cum ai răspuns
Acestor fete minunate,
Cu ochii îndreptaţi în sus,
Venim, surori în Tine, toate
Să-ţi cerem:" Doamne, şi de noi
Să Te înduri, să ne faci parte
De moştenirea vieţii noi
Ce-ai câştigat-o Tu, prin moarte!
Noi nu avem soţi credincioşi
Să stea de strajă, pentru casă,
Să-ţi fie preoţi bucuroşi.
De-aceea, Doamne,astăzi lasă
Peste copiii ce-i avem
Sfânta Ta binecuvântare.
C-aşa ai spus: când noi credem,
Tu ne vei da a Ta-ndurare.
Aşa ne-ai spus în cartea Ta:
"Crede, şi-avea-vei mântuire
Şi tu, şi toată casa ta!"
De-aceea, Doamne, cu smerire
Ca fetele lui Telofhad
Venim,-naintea feţei Tale
Că şi la noi în inimi ard
Dorinţi de-a merge pe-a Ta cale.
Ai noştri dragi să fie-ai Tăi
Şi să rămână pe vecie.
Nu-i lăsa Tu printre cei răi,
Azi Te rugăm. Aşa să fie!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/84954/ca-fetele-lui-telofhad