În război, Mrgareta de Valois, sora regelui Francisc I al Franţei, sub îndrumarea sfătuitorului ei spiritual, episcopul Briconnet, a început să cerceteze Cuvântul Lui Dumnezeu chiar în momentul în care au început persecuţiile asupra celor ce citeau Biblia.

De îndată, ea şi-a folosit toată energia pentru a veni în ajutor victimelor bisericii romane. A fost denunţată fratelui ei că este eretică dar acesta a refuzat să creadă aceste cuvinte şi, când ea s-a căsătorit cu regele de Navara, curtea ei din Nerac a devenit un adăpost liniştit pentru toţi cei ce erau urmăriţi din cauza credinţei.

Din dragoste pentru Mântuitorul, ea nu a încetat să-i ajute pe ai Lui, nu numai material, lucru care ar fi fost uşor pentru ea datorită poziţiei pe care o avea în lume, dar chiar intervenind pe lângă rege în favoarea lor şi atrăgându-şi prin aceasta ura Sorbonei şi a întregii biserici catolice.

De mai multe ori viaţa ei a fost în pericol. Pentru cei credincioşi, ea s-a jertfit pe sine, fără să ţină seama de greutăţi.

Exemplul Margaretei să însufleţească pe toate tinerele şi pe toţi tinerii şi pe noi toţi!

Alături de sacrificiul suprem al Mântuitorului, sacrificiile noastre sunt foarte mici, însă El ţine cont de ele şi ne va răsplăti.