Într-un cerc restrâns, un medic tânăr povestea despre un pacient pe moarte, care se îngrijora de mântuirea sufletului său, deşi o dată cu moartea, spunea el, (medicul)  se sfârşeşte totul.

"Moartea" - spunea medicul, "este un somn fără sfârşit şi religia despre Isus se bazează pe iluzie!"

O tânără doamnă, care a auzit totul, i-a explicat: "Mama mea a fost credincioasă. De nenumărate ori m-a chemat în camera ei, şi-a pus mâinile peste mine şi L-a rugat pe Dumnezeu să dea har să mă poată creşte pentru cer. Acum doi ani a murit. Credinţa, care a susţinut-o toată viaţa, i-a dat şi în ceasul morţii mângâiere şi bucurie.

Când şi-a simţit sfârşitul aproape, m-a chemat la patul ei şi m-a rugat să fac totul pentru a ne revedea în cer. I-am promis acest lucru. Să cred acum că siguranţa fericită a vieţii veşnice, care i-a făcut mamei mele moartea uşoară, se bazează pe iluzie?

Să cred că mama se află într-un somn veşnic, din care nu se va mai trezi? Să renunţ la speranţa de a o revedea în dimineaţa învierii pe iubita mea mamă? Nu, nu pot şi nu vreau să gândesc aşa ceva!"

Medicul a fost mişcat de aceste cuvinte şi ele au fost prilejul de a se întoarce la Dumnezeu.