PRINŢUL PĂCII

Din loc de sfântă armonie
S-a coborât la noi să dea
Nu datini, nici ceremonie
Ci sete pentru APA VIE,
Confort în starea cea mai grea,
Balsam când vine-o agonie.

Palat de glorii a lăsat
Să vină unde-s muritorii
Şi nimeni nu L-a obligat
Să facă gestul minunat
De-a rupe funia terorii,
De-a-nviora un loc uscat.

La loc regal n-a aspirat
Ci a sosit în umilinţă
Printre săraci El a umblat
Le-a dat un trai îmbelşugat
(Conform cu-a Cerului cerinţă)
În harul ce s-a revărsat.

Pe zbuciumul ce copleşea
Acele suflete zdrobite
A pus un leac ce le-ntărea
Să poată lângă El să stea
Chiar şi-n furtunile cumplite,
În încercarea cea mai grea.

Nu a venit să facă pact
Cu cei ce nu doreau Lumina
Ci-n toate a muncit exact
Să lase-n urmă un impact
La cei ce i-au iubit Grădina
Îmbrăţişând un vrednic act.

Vorbea, duios, de-mpărăţie
Cum nimeni altul n-a vorbit
Chemat-a oameni din pustie
Şi-a pus în ei o energie
S-adopte planul stabilit
Care ţinteşte-o veşnicie.

Văzuta-n inimi frământări
Şi-atâtea vise ne-mplinite
Dar El făcut-a transformări,
A dat speranţe şi cântări
Născând vieţi neprihănite
Şi energii în încercări.

Da, misiunea-I i-a-mpăcat
Pe mii şi mii cu Creatorul
Din lanţuri grele-a dezlegat
Un neam total acaparat
De Lucifer Prigonitorul
Prin planul lui demonizat.

Ce mult...ce mult Îi datorăm
C-a renunţat la stări astrale!
Veniţi cu toţi să ne-nchinăm
Şi-al nostru trai doar Lui să-l dăm
Căci a trasat spre Rai o cale
Pe care ne-nfricaţi urcăm.

George Cornici/12 Decembrie, 2011