Oh, copilarie scumpa si draga, unde esti...? Nu-i asa ca fiecare dintre noi ne amintim cu nostalgie de anii copilariei?
Oo, ce ani dulci au fost, ce ani frumosi si nevinovati! Ani plini de curatie si nevinovatie! Oare cat de mult tanjesc inimile nostre dupa acei ani care ni se par ca au trecut prea repede, ca timpul nu sta la taclale cu noi, el tace si merge mai departe. Poate ca nu toti au avut o copilarie frumoasa, cu amintiri amuzante, dar se gandesc cu placere cat de nevinovati erau si fara prea multe griji.
Imi amintesc cu multa placere si totusi cu tristete de anii copilariei mele...vreau sa las in urma toate amintirile care mi-au intristat scurtul meu drum de copil si vreau sa privesc cu mai multa atentie la acele clipe de curatie si nevinovatie. Acele clipe cand ma jucam cu papusile; "de-a mama si de-a tata"; cand ne jucam de-a "maritatul" si viasm si eu ca orice copil ca o sa vina un print la mine pe un cal cu aripi de aur si o sa ma rapeasaca in castelul lui din munti. Imi amintesc de clipele cand iertam cu atata usurinta pe cei care ma trageau de codite si de cei care isi bateau joc de papusile mele simple, de momentul cand radeau de hainele mele ponosite si cand radeau cu gura pana la urechi ca eram o familie numeroasa... Ce frumoase erau momentele cand jucam sotron sau cand jucam "flori, fete sau baieti"; cand saream coarda sau ne jucam de-a magazinul (strangeam toate gunoaiele de pe jos pentru a avea un magazin perfect). Imi iubeam functia mea de copil.
Ce mult imi doream sa cresc, (daca asi fi stiut ce cer, nu mai ceream niciodata) sa fiu o fata in sfarsit mare, sa ma machez, sa ma rujez( asta nu s-a implinit), sa port tocuri inalte (ziceam ca voiam sa fie pana la cer) si sa ma marit cu un print. Ce stiam eu de probleme, stres, multa durere si cat de dur avea sa ma intampine viata, ca ea nu ma va primi cu bratele deschise si nu este viata pe care eu ma asteptam sa o gasesc. Viata m-a dezamagit de inca prea timpuriu, si-a aratat adevarata fata dura, urata dar si cea frumoasa pe care eu viasam sa o gasesc s-a dus pe aripile vantului, au facut sa cada multe lacrimi pe obrazul meu de copil nevinovat, sa am fata incruntata si sa ma maturizez mult...mult prea devreme decat trebuia... De ce te-ai dus asa de repede fetita draga? De ce au trecut clipele frumoase cu o viteza asa de mare? Zambeste,totul va fi bine!
Daca cineva m-ar intreba ce a-si vrea sa schimb la copilaria mea, i-as spune ca NU vreau sa schimb nimic, ci ca a-si vrea copliaria mea sa schimbe ceva la mine... Sa schimbe acele lacrimi care au curs pe obrazul meu mult mai devreme, ca ma confruntat prea timpuriu cu problemele si cu responsabilitatile, ca nu ma lasat sa ma bucur de acesti ani pretiosi, cu care nu ma voi mai intalni nicioada, m-a luat si m-a izbit cu brutatlitate in "razboiul" numit viata. Te imbratisez cu dor copilarie!
Incepand de azi demisionez din functia mea de adulta! M-am hotarat, nu se mai poate, demisionez..
Vreau ca incepand de azi sa nu ma mai las atat de mult coplesita de trecutul meu, de problemele vietii, de toate bagajele cu stres si toate burdufurile cu lacrimi... vreau sa uit de ele, sa le las in urma, sa le arunc in bratul Lui DUMNEZEU, sa le las in grija Lui, ca El sa ma elibereze si sa imi ia toata povara pe care am acumulta-o de-a lungul anilor. Vreau sa traiesc ca un copil, sa gandesc ca un copil, sa iert ca un copil, sa imbratisez pe cei care nu merita, vreau sa rad mai mult, sa am fata inseninata ca a unei fetite pline de gingasie si care este in stare sa ofere dragoste celui care mai tarziu ii va produce suferinta, sa am numai ganduri curate, sa nu ma preocupe banii sau serviciul care il voi avea. Vreau pur si simplu sa fiu din nou un copil... vreau sa ma intorc doar pentru 5 minute inapoi...la fetita de altadata, la fetita care nu stia ce este pacatul, tristetia si viata.
Vreau sa privesc viata prin ochii fetitei de demult.
Demisionezi si tu din functia ta de adult?