Când sufletu-mi e plin...

Când sufletu-mi e plin de Tine
Isuse-al meu, scump Salvator!
Îmi trec pe loc dureri, suspine,
Credinţa-mi urcă-n zări senine
Şi-mi potoleşte, ascunsul dor,
Căci Te-am pe veci, Mântuitor!

Astfel, eu prind puteri cereşti
Simţind cum viaţa se-nnoieşte,
Mi-e drag că-n casă poposeşti
Ca sufletu-mi, să-l stăpâneşti
Prin cuvântul ce-mi vorbeşte,
Şi-n dragoste, inima-mi creşte!

Ţi-am rezervat, Isuse-un loc
Să vii, în casa sufletului meu,
Prin dragostea-Ţi, jarul de foc
Arzând, ea fiind unicul mijloc
Care mă îndreaptă tot mereu,
Spre cer la Tatăl, Dumnezeu!

Şi Te aştept! Nădejdea-mi vie
Spre ceruri sfinte ea se-nalţă,
Mi-e dor de scumpa veşnicie,
De viaţa în dulcea-i părtăşie
Trăită-n slava-i concordanţă,
Pe veci în sfânta consonanţă.

Flavius Laurian Duverna
16 decembrie 2011