Amintiri din copilărie
Frumos e câmpul vara, cu multicolore florii, frumos este şi crângul cu pomii bogaţi în frunze flori, bogaţi în cântători. Iar vietăţile sălbatice se plimbă peste tot. În tot tufişul găseşti mişcare, vietăţi în alergare, muncesc să adune, bunătăţi a lor hambare, hrană pentru când va fi iarnă. Dar... frumos este şi-opusul a tot cei verde şi mult umbros, este iarnă anotimpul pustiu şi gol. Codru este mut, tăcut, tăcere domneste-n tot, pomii-s goi fără de frunze, trişti fără cântători. Doar câte-o vrăbiuţă se leagănă pe câte-o creangă, ciripeşte, apoi se-ntoarce sub streşină în cuibuşor la cald. Vântul e acum stăpân legănând crengile aplecate de promoroacă purtată de al ierni alb.
Miriştea acoperită de pânza albă a zăpezii e animată din când în când de câte un iepuraş care speriat fuge căutând un loc pentru a se adăposti, şi siguranţa de câinii ogari şi vânătorii.
Pe derdeluş e gălăgie, copii cu căciuliţă-n cap, şi cu fular la gât mai, mai că nu-i cunoşti trăgând după ei câte-o săniuţă, fac rând să nu se certe care să plece primul la vale. Obrajii roii mânuţele-ngheţate chiar de e ger nu se trag a merge către casă, iar râsetele şi chiuitul când pleacă cu săniuţă-n vale trezeşte-n tine o melancolie, se-ntoarce în trecut, la anii din copilărie când omul de zăpada din fiecare curte nu lipsea, era toată iarna de strajă, în cap avea căciulă, o oală, iar nas un morcov, iar mână, mătura ce maturi în ogradă. Câtă veselie, iar sufletul de copil pur şi curat, se contopea cu albul iernii imaculat. Azi lipseşte acea scânteie, şi veselie din trecut, cu jocul bulgărilor de zăpadă când ne-mpărţeam în două taberi. Gerul nici nu-l simţeam, iar obraji erau cum este focul. Geamurile acoperite de o perdea de flori de gheată, iar streşinile erau străjuite de ţurţuri transparenţi. În plită trosneau lemnele, focul mereu arzând, cu seri stând lângă sobă la poveşti cu bunici, mama, tata şi fraţi mai măricei. Vrei nu vrei iarna te-ntoarce la anii trecuţi ai copilăriei de care nu poţi ca să uiţi. Cred că cine va citi aceste rânduri îşi va aminti cu drag de acele timpuri, de iernile copilăriei.
Iarnă frumos anotimp, chiar de e frig, e ger, eşti pură curată şi plină de veselie şi cu amintiri fără sfârşit.