SĂ FIM DE-A PURURI CU ISUS...

Să fim de-a pururi cu Isus
E-un dor, în noi, ce ne animă
Spre viaţa fără de apus,
Cu sfinţi, în veşnica Grădină.

Să fim cu El la masă-n Cer
E-un gând ce nu-l putem descrie
Dar ne ghidează ca reper
Să ştim, de-aici, ce-i veşnicie.

Să-L ascultăm vorbind duios
E-un vis ce mult ne fericeşte
O, doar un suflet credincios
Spre Ţara Dragostei ţinteşte!

Când vom sosi-n final Acas’
Vom sta de vorbă pe-ndelete
Şi ne va zice: „V-am atras
La nesfârşită frumuseţe,

Veniţi acum să vă-nfruptaţi
Din toate roadele trimise
C-aţi fost, mereu, interesaţi
În misiunile distinse.”

Se merită să terminăm
Pe calea-ngustă alergarea
Nicicând, în viaţă, să nu dăm
La alţi stăpâni încredinţare.

George Cornici/ 17 Decembrie, 2011