Avem nevoie de El

Cat de multe lucruri oare le avem acum de fata.
Si ele ne fac mai dornici sa traim in asta viata.
Desi am trecut prin multe, sub o grea povara unii,
Cu binecuvantari in dar, plini de lupte sau stradanii.

Era multora din lume a fost sub deviza asa,
Ca sa caute pe piata, ce-i mai bun de ar putea.
Nu a fost in stare nimeni sa ne-opreasca a gresi.
Intre filele trecute am lasat aceea zi.

Mi se pare ca Stapanul inca este-ndurator.
Si ne vede si asteapta tot asa de rabdator,
Ca sa poata fi statornic juruintelor facute,
Ca nu ne va nimici, sub pedepsele trecute.

Ca prin amagiri desarte omul cade prins de valuri.
Cat de slab oare se vede, de nu poate-atinge malul?
De faptura lui se leaga, azi o Mana nevazuta,
Care vrea sa-l cizeleze ca sa fie mai placuta.

Este Creatorul sfant, ce toate le-a conceput.
Si nu mai vrea niciodata a strica ce a facut.

Si-a lasat sa se-ntrevada, unitati nemasurate,
De har, mila si-ndurare, coborand din cer curate.
Nu poti spune ca ai parte, de trecut, ca el s-a dus.
Insa marea indurare, de la tine n-a apus.

Nici din harul ce il are, astazi orice credincios,
Nu-i lipsit din a ta casa, cat vei fi aicia jos.
Dar in vremea care vine se asteapta provocari.
Ce vom face de cadem sub legaturi si stramtorari?

Poate au sa fie luate, sau s-astepte adunate.
Sigur anul ce se-ncheie, le duce cu el pe toate.
Peste prag de vom ajunge, cu a Domnului putere,
Sa ii dam cu totii slava, cinste, glorie si onoare.

Ca ne este Salvator si cu drag sa-I fim aproape,
El vrea sa ne duca-n cer unde stim c-o sa ne scape.
Pentru mine e-o nadejde care nu se estompeaza.
Stiu ca sub prezenta Lui poate-o clipa n-am fost treaza,

Dar a pregatit tot drumul pentru mine cu iubire,
Vreau sa-L pot marturisi, ca este a mea menire.
Si Lui sa-i spun in cuvinte, multumire sa-i aduc,
Ca e plin de mila inca si-a facut ca sa apuc,

Inc-o zi din mila Lui si sarbatorind venirea-I,
Sa ma scol ca sa-L gasesc, unde II va fi privirea.
Daca anul il voi trece, sa-L iubesc mai mult eu vreau.
Ca merita bunatatea-I si viata mea sa-I dau.

Singura si fericita, coplesit de al Sau dar,
Zic acum cu bucurie, slavit fie maretul har.
Fratilor ce ne asteapta noi nu stim dar avem scris,
Ca de partea noastra-I Domnul ce ne duce-n Paradis.

Sa nu Il mai intristam, sa-ntoarcem spre Mesia,
Inima azi curatita, primind cu dragoste solia,
Mantuirii in nadejdea, ca aproape-i implinirea,
Promisiunii ce ne face, si va fi-ncurand rapirea.

Amin