Știi?
Autor: Toma Coca
Album: Iubire infinită
Categorie: Incurajare
Ştii?
Știi,
Că de mergi pe calea-n gustă,
Urcând calea mântuirii
Pentru a ajunge sus,
Cu dorința să moștenești nemurirea,
Trebuie ca toți să-aflăm
Că pe flori, în nemurire,
Nimenea nu este dus?
Trebuie să treci prin toate
Încercările din lume;
Trebuie ca să le guști,
Ce-i tristețea, suferința...
Căci din ele-ți vei mări,
Frate dragă și credința.
Așa-ți vei construi puntea
Numită biruința.
Iar din lacrimile tale
De tristețe, de durere,
Vărsate-n nopți disperate,
Când erai însingurat,
Fă-ți creștine o-nvelitoare
Care va fi cea mai moale;
Patul suferinței tale
Cu drag să ți-l încălzească
Iar de ți se mai întâmplă
Să vorbești cu cineva
Și de sus să te privească
Prin vorbire sau prin gest
Frate, să te disprețuiască,
Nu te întrista; tu prin comportarea ta,
Demostrează ca ești creștin
Și din gura ta să iasă
Vorbe bune, duhovnicești.
Gura ta atunci să emane
Vorbele cele mai bune,
Fagure dulce de miere,
Cu blândețe și respect.
De nimic nu te-ntrista.
Din inimă, din suflet, iartă
Frați, surori, dușmani; iartă frate,
De șaptezeci de ori câte șapte,
Așa scrie în Sfânta Carte.
Iar de greul te doboară,
Întărește-te și mai mult.
Din înfrângeri tu construiește-ți
Scări pe care să urci sus.
Iar dacă-ți mai bat în poartă,
Vânturile disperării,
Fii puternic, tu fii tare,
Transformă-le-n bune trepte.
Nu stagna frate pe cale,
Nu ceda pentru nimica,
Urcă frate hotărât,
Cu mult zel și cu avânt.
Iar de ți se mai întâmplă,
Cineva ca să-ți vorbească
Folosind vorbe amare,
Pline și de umilință,
Nu descuraja, fii tare
Și cu a ta comportare,
Fii mireasma ce nu piere;
Parfumul albului crin,
Parfumul de trandafir.
Pentru cel ce te-a jignit,
Să nu fii frate un spin.
Pentru rănile facute,
Nu slăbi frate-n credință;
Fă-ți din ele candelă
Cu fitilul rugii aprins.
Binecuvintează, iartă,
Cere-i și lui Dumnezeu,
Să îl ierte chiar și El.
Iar de viața te mai poartă,
Prin dureri și prin dezastre,
Tu întârește-te mai mult.
Fii frate,-un constructor bun
Și din toate încercările,
Tu zidește cu iubire,
Podul cel mai înalt din lume:
Podul de aur, de iubire,
De răbdare, umilință,
De iertare, supunere, ascultare.
Așa vei ajunge sus
Pe cel mai înalt pisc
Unde locuiește Domnul;
Ușa, El Ți-o va deschide,
În brațe te va cuprinde,
Și cu vocea-I blândă-dulce,
Îți va zice hotărât:
- Intră slugă bună,
Credincioasă și supusă,
In Împărăția Sfântă,
Să trăiești la nesfârșit
Împreună cu sfinții
Și cu cei ce s-au jertfit
Și cu acei ce vor sosi,
Din Valea Plângerii;
Să trăiți în nemurire,
Cu Dumnezeu și Isus.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/85559/stii