Acoperișul stelar m-a fascinat. Privindu-l, gândul meu trece de perdeaua stelară, urcă deasupra lor, cu un dor, cu o speranță.
Însă cum sunt jos, am să mă uit la cea mai îndepărtată stea, doar eu și o regină, luna. Noaptea întreagă o voi inspira, în timp ce cântecul mut al naturii va îmblinzi furia neluminată din umbrele așezate. Simt că după milioanele de ochii stelari e ochiul tău de Dumnezeu, știu că mă vede, stiu că mă iubește mult. Stiu, cu El sunt totul, fără El, nimic. Mă încred în Tine Doamne până la sfârșit. Pășesc pe urmele Tale indiferent de timp, că-i soare, că-i furtună, cu Tine am să rezist. Căci știu că atunci când îmi va fi mai greu, Tu în brațe ai să mă ridici. Te iubesc și iți mulțumesc pentru tot Creatorul meu. Tu m-ai creat, Tu mi-ai dat viață, Tu m-ai ocrotit și Tu mi-ai fost salvare. Ție am să-ți slujesc până la moarte.