O Doamne mare, cât iubeşti Tu lumea!
Şi câte bucurii, Tu poţi, ca să îi dai!
Ne ierţi păcatul şi ne arăţi minunea
Că nepăsare şi uitare pentru noi, nu ai!
Doamne! Cât de mult iubeşti Tu lumea!

Întotdeauna, la noi toţi, Tu Te gândeşti
Şi stai atent ca Tu să vezi ce face fiecare
Doamne! Ce mult Tu poţi să ne iubeşti!
Şi să reverşi milă, bunătate şi-ndurare!
O Dumnezeule! Cât eşti de bun şi mare!

Asemeni Ţie Doamne pe om l-ai întocmit
I-ai dat o inimă şi picioare ca să meargă.
Doamne! Cât de mult, omul, Tu l-ai iubit!
I-ai dat înţelepciune ca să ştie să aleagă
I-ai dat pricepere şi ochii ca totul să vadă.

Nimic la voia întâmplării Tu n-ai lăsat
Toate, le-ai făcut cu mare-nţelepciune
Atât de mult Tu lumea ai iubit şi adorat!
I-ai dat şi Lumină pe drumul către Tine
Putere şi tărie să-nvingă pe oricine!

Pentru om, totdeauna, două căi au existat
Ai aşteptat, ca să-şi aleagă calea ce o vrea
O Doamne! Atât de mult Tu ai iubit lumea!
Şi-atât de multă iubire şi dragoste i-ai dat!
Chiar şi atunci când a căzut, Tu ai alergat
Şi braţul, Ţi l-ai întins spre el, de-al ridica!

Măreţ eşti Doamne, în fapte şi cuvinte
Şi-atât de mare, este Împărăţia Ta
În marea Ta înţelepciune, ştiut-ai dinainte
Ce-a fost, ce este şi ce se va-ntâmpla.
Nimic şi nimeni la voia întâmplării nu era!

Ţie Doamne Dumnezeule Ţi se cuvine
Cinste, Slavă, Mărire, Iubire şi Onoare!
Tu Doamne, totul ai ştiut şi cunoscut.
Mărturisesc, că nimeni altul nu-I ca Tine
Ca lumea să o iubească-atât de mult!
O Doamne! Cât eşti Tu de bun şi mare!

Amin