„Aceasta este porunca Mea:să vă iubiţi unii pe alţii,cum v-am iubit Eu.”(Ioan 15:12)

Şi-a pus Horebul straiele de taină,
Cum tainic era tot acel decor,
Cu creştetul învăluit de nor,
Cu fum şi fulgere pe-această haină,
Pentru-al întâmpina pe Creator.

L-a zguduit prezenţa Sa divină
Că deodată a părut infim,
Iar Dumnezeu dădea, în mod sublim,
Porunci pentru o viaţă în lumină
Şi una spune clar: să ne iubim!

Dar n-a găsit pământ prea bun iubirea
Şi-abia dacă dădea câte-un tulei,
Căzută printre bolovanii grei,
Şi-atunci S-a întrupat Dumnezeirea
Să ne înveţe cultivarea ei.

Cum să iubim?- se pune întrebarea,
Căci a iubi este atât de greu
Când inima n-a cunoscut iertarea
Şi udă ura,creşte răzbunarea;
Răspunsul e: „cum v-am iubit şi Eu”.

Ca Tine, Doamne? Dar Tu EŞTI Iubire,
Ori inima mea nu mai are loc
De dragoste, de zel, de dăruire
Decât, poate, prin realcătuire
Să mai cunoască al iubirii foc.

Ajută-mi, Doamne, la reaşezare,
S-arunc din inimă ce-i de prisos!
Ah, deja simt! Simt o eliberare
Şi-n mine creşte mare, tot mai mare
Iubire din iubirea lui Cristos.

Mă fac mai mic, dar Tu mă-nalţi spre Tine
Şi astfel orizontul mi-l lărgeşti
Să văd mai mult, mai limpede, mai bine
Şi-mbrăţişând fierbinte pe oricine
Să îi iubesc cum, Doamne, Tu iubeşti.

„Să vă iubiţi!”-şi azi porunca sună
Şi pentru că dorim să o-mplinim
Să-I cerem Domnului inimă bună
Şi, smulşi din a răcelii văgăună,
Iubiţi de El şi noi să ne iubim.

Amin
Vulcan, 3 ian 2012