Timpul trece, trece, trece
Şi ca el, trecem şi noi
Ne dorim forţă cât zece
Suntem slabi şi suntem goi
Plini de răni şi de nevoi.

Şi te uiţi cu jind în zare
Şi tot stai şi te gândeşti.
Era zi, cum trece oare!
Tânăr şi acum îmbătrâneşti!
Tare şi acum te odihneşti!

Timpul trece tare iute
Oare unde s-o ducea?
Am fost mic, acuma uite
Dusă-i toată viaţa mea
Zile câte-oi mai avea?

A-nceput acuma anul
Dar...este ca şi sfârşit
Nu ţi-ai făcut bine planul
Lunile..... au şi trecut
Un' s-au dus Doamne iubit?

Parcă fuse numai ieri
Când aşa tânăr eram
Nu ştiam ce Tu îmi ceri
Dar în Tine mă-ncredeam
Şi pe Tine Te chemam.

Chiar de nu Te cunoşteam
Frică mar' de Tin' aveam
'N Faţa Ta îngenuncheam
Timpul cum trece vedeam
Mila, iubirea Ta o imploram.

Timpul Doamne trece, trece
Pentru lumea cea de-acum
Şi mă-ntreb.... oare de ce?
Cu grijă mare merg acum
Încet, pe singurul drum,

Pe-acela ce duce către Tine
Unde timpul nu mai trece.
Un loc Tu ai şi pentru mine
La-al Tău izvor cu apă rece
Unde, toate vor fi veşnice.

Voi lăsa de-acum Stăpâne
Ca iubirea-Ţi să mă-nece
Lumina Ta să mă lumine
Ca în timpul care trece
Să trăiesc cum Ţie-Ţi place
Bucuros şi plin de pace.

Amin
3.01.2012 Firenze